Job 30

Mas agora zombam de mim os de menos idade do que eu, cujos pais teria eu desdenhado de pôr com os cães do meu rebanho.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

Pois de que me serviria a força das suas mãos, homens nos quais já pereceu o vigor?

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

De míngua e fome emagrecem; andam roendo pelo deserto, lugar de ruínas e desolação.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

Apanham malvas junto aos arbustos, e o seu mantimento são as raízes dos zimbros.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

São expulsos do meio dos homens, que gritam atrás deles, como atrás de um ladrão.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

Têm que habitar nos desfiladeiros sombrios, nas cavernas da terra e dos penhascos.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

Bramam entre os arbustos, ajuntam-se debaixo das urtigas.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

São filhos de insensatos, filhos de gente sem nome; da terra foram enxotados.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

Mas agora vim a ser a sua canção, e lhes sirvo de provérbio.

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Eles me abominam, afastam-se de mim, e no meu rosto não se privam de cuspir.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Porquanto Deus desatou a minha corda e me humilhou, eles sacudiram de si o freio perante o meu rosto.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

ë direita levanta-se gente vil; empurram os meus pés, e contra mim erigem os seus caminhos de destruição.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Estragam a minha vereda, promovem a minha calamidade; não há quem os detenha.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Vêm como por uma grande brecha, por entre as ruínas se precipitam.

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Sobrevieram-me pavores; é perseguida a minha honra como pelo vento; e como nuvem passou a minha felicidade.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

E agora dentro de mim se derrama a minha alma; os dias da aflição se apoderaram de mim.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

De noite me são traspassados os ossos, e o mal que me corrói não descansa.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

Pela violência do mal está desfigurada a minha veste; como a gola da minha túnica, me aperta.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

Ele me lançou na lama, e fiquei semelhante ao pó e à cinza.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Clamo a ti, e não me respondes; ponho-me em pé, e não atentas para mim.

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Tornas-te cruel para comigo; com a força da tua mão me persegues.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Levantas-me sobre o vento, fazes-me cavalgar sobre ele, e dissolves-me na tempestade.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Pois eu sei que me levarás à morte, e à casa do ajuntamento destinada a todos os viventes.

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

Contudo não estende a mão quem está a cair? Ou não clama por socorro na sua calamidade?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Não chorava eu sobre aquele que estava aflito? Ou não se angustiava a minha alma pelo necessitado?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Todavia aguardando eu o bem, eis que me veio o mal, e esperando eu a luz, veio a escuridão.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

As minhas entranhas fervem e não descansam; os dias da aflição me surpreenderam.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Denegrido ando, mas não do sol; levanto-me na congregação, e clamo por socorro.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Tornei-me irmão dos chacais, e companheiro dos avestruzes.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

A minha pele enegrece e se me cai, e os meus ossos estão queimados do calor.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Pelo que se tornou em pranto a minha harpa, e a minha flauta em voz dos que choram.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.