Job 3

Depois disso abriu Jó a sua boca, e amaldiçoou o seu dia.

După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s'a născut.

E Jó falou, dizendo:

A luat cuvîntul şi a zis:

Pereça o dia em que nasci, e a noite que se disse: Foi concebido um homem!

,,Blestemată să fie ziua în care m'am născut,

Converta-se aquele dia em trevas; e Deus, lá de cima, não tenha cuidado dele, nem resplandeça sobre ele a luz.

Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, şi să nu mai strălucească lumina peste ea!

Reclamem-no para si as trevas e a sombra da morte; habitem sobre ele nuvens; espante-o tudo o que escurece o dia.

S'o cuprindă întunerecul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s'o înspăimînte!

Quanto àquela noite, dela se apodere a escuridão; e não se regozije ela entre os dias do ano; e não entre no número dos meses.

Noaptea aceea! S'o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni!

Ah! Seja estéril aquela noite; que nela não entre voz de regozijo.

Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea!

Amaldiçoem-na aqueles que amaldiçoam os dias, que são peritos em suscitar o leviatã.

Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice ştiu să întărîte Leviatanul;

As estrelas da alva se lhe escureçam; espere ela em vão a luz, e não veja as pálpebras da manhã;

să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aştepte lumina, şi să nu mai vadă genele zorilor zilei!

porquanto não fechou as portas do ventre de minha mãe, nem escondeu dos meus olhos a aflição.

Căci n'a închis pîntecele care m'a zămislit, nici n'a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei.

Por que não morri ao nascer? Por que não expirei ao vir à luz?

Dece n'am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pîntecele ei?

Por que me receberam os joelhos? E por que os seios, para que eu mamasse?

Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Şi ţîţe cari să-mi dea lapte?

Pois agora eu estaria deitado e quieto; teria dormido e estaria em repouso,

Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m'aş odihni

com os reis e conselheiros da terra, que reedificavam ruínas para si,

cu împăraţii şi cei mari de pe pămînt, cari şi-au zidit falnice morminte,

ou com os príncipes que tinham ouro, que enchiam as suas casas de prata;

cu domnitorii cari aveau aur, şi şi-au umplut casele cu argint.

ou, como aborto oculto, eu não teria existido, como as crianças que nunca viram a luz.

Sau n'aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stîrpitură îngropată, ca nişte copii cari n'au văzut lumina!

Ali os ímpios cessam de perturbar; e ali repousam os cansados.

Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri.

Ali os presos descansam juntos, e não ouvem a voz do exator.

Acolo cei puşi în lanţuri sînt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului;

O pequeno e o grande ali estão e o servo está livre de seu senhor.

cel mai mic şi cel mare sînt tot una acolo, şi robul scapă de stăpînul său.

Por que se concede luz ao aflito, e vida aos amargurados de alma;

Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, şi viaţă celor amăriţi la suflet,

que anelam pela morte sem que ela venha, e cavam em procura dela mais do que de tesouros escondidos;

cari aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară,

que muito se regozijam e exultam, quando acham a sepultura?

cari n'ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormîntul? -

Sim, por que se concede luz ao homem cujo caminho está escondido, e a quem Deus cercou de todos os lados?

Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de toate părţile?

Pois em lugar de meu pão vem o meu suspiro, e os meus gemidos se derramam como água.

Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa.

Porque aquilo que temo me sobrevém, e o que receio me acontece.

De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte!

Não tenho repouso, nem sossego, nem descanso; mas vem a perturbação.

N'am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.``