Job 10

Tendo tédio à minha vida; darei livre curso à minha queixa, falarei na amargura da minha alma:

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Direi a Deus: Não me condenes; faze-me saber por que contendes comigo.

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

Tens prazer em oprimir, em desprezar a obra das tuas mãos e favorecer o desígnio dos ímpios?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Tens tu olhos de carne? Ou vês tu como vê o homem?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

São os teus dias como os dias do homem? Ou são os teus anos como os anos de um homem,

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

para te informares da minha iniquidade, e averiguares o meu pecado,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

ainda que tu sabes que eu não sou ímpio, e que não há ninguém que possa livrar-me da tua mão?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

As tuas mãos me fizeram e me deram forma; e te voltas agora para me consumir?

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Lembra-te, pois, de que do barro me formaste; e queres fazer-me tornar ao pó?

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Não me vazaste como leite, e não me coalhaste como queijo?

Nu m'ai muls ca laptele?

De pele e carne me vestiste, e de ossos e nervos me teceste.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

Vida e misericórdia me tens concedido, e a tua providência me tem conservado o espírito.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Contudo ocultaste estas coisas no teu coração; bem sei que isso foi o teu desígnio.

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

Se eu pecar, tu me observas, e da minha iniquidade não me absolverás.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Se for ímpio, ai de mim! Se for justo, não poderei levantar a minha cabeça, estando farto de ignomínia, e de contemplar a minha miséria.

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Se a minha cabeça se exaltar, tu me caças como a um leão feroz; e de novo fazes maravilhas contra mim.

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

Tu renovas contra mim as tuas testemunhas, e multiplicas contra mim a tua ira; reveses e combate estão comigo.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Por que, pois, me tiraste da madre? Ah! Se então tivera expirado, e olhos nenhuns me vissem!

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

Então fora como se nunca houvera sido; e da madre teria sido levado para a sepultura.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Não são poucos os meus dias? Cessa, pois, e deixa-me, para que por um pouco eu tome alento;

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

antes que me vá para o lugar de que não voltarei, para a terra da escuridão e das densas trevas,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

terra escuríssima, como a própria escuridão, terra da sombra trevosa e do caos, e onde a própria luz é como a escuridão.

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``