Job 41

E taea ranei a Rewiatana te kukume mai e koe ki te matau? te pehi ranei i tona arero ki te aho?

Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa? Sau să -i legi limba cu o funie?

E whakanohoia ranei e koe he aho ki tona ihu? E pokaia ranei e koe tona kauae ki te matau?

Îi vei putea petrece papura prin nări? Sau să -i străpungi cu un cîrlig falca?

E maha ranei ana inoi ki a koe? E korero ngawari ranei ia ki a koe?

Îţi va face el multe rugăminţi? Îţi va vorbi el cu un glas dulce?

E whakarite kawenata ranei ia ki a koe? e riro ai ia i a koe hei pononga oti tonu mai?

Va face el un legămînt cu tine. ca să-ţi fie rob pe vecie?

Ka rite ranei ia ki te manu hei mea takaro mau? E herea ranei ia e koe hei mea ma au kotiro?

Te vei juca tu cu el ca şi cu o pasăre? Îl vei lega tu, ca să-ţi înveseleşti fetele?

E waiho ranei ia hei taonga hokohoko ma nga ropu tangata hi ika? E wehewehea atu ranei ma nga kaihokohoko?

Fac pescarii negoţ cu el? Îl împart ei între negustori?

E kapi ranei tona kiri i o tao? tona pane i nga wero ika?

Îi vei acoperi pielea cu ţepuşe, şi capul cu căngi?

Kia pa tou ringa ki a ia; maharatia te whawhai, a kei pena a mua.

Ridică-ţi numai mîna împotriva lui, şi nu-ţi va mai veni gust să -l loveşti.

Nana, he hori kau te manako ki a ia: e kore ranei tetahi e hinga noa ki te kite kau atu i a ia?

Iată că eşti înşelat în aşteptarea ta de a -l prinde: numai să -l vezi, şi cazi la pămînt!

Kahore he tangata e maia rawa hei whakaoho i a ia: na ko wai e tu ki toku aroaro?

Nimeni nu este atît de îndrăzneţ ca să -l întărîte. Cine Mi s'ar împotrivi în faţă?

Ko wai te tangata nana te mea kua takoto wawe ki ahau, e whakautu ai ahau ki a ia? Ahakoa he aha te mea i raro i nga rangi, puta noa, naku katoa.

Cui sînt dator, ca să -i plătesc? Supt cer totul este al Meu.

E kore e huna e ahau te korero mo ona wahi, mo tona kaha, mo te ataahua hoki o tona hanganga.

Vreau să mai vorbesc iarăş de mădularele lui, şi de tăria lui, şi de frumuseţea întocmirii lui.

Ma wai e tihore a waho o tona kakahu? Ko wai e tae ki tana paraire rererua?

Cine -i va putea ridica veşmîntul? Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

Ma wai e whakatuwhera nga tatau o tona mata? He wehi kei ona niho a taka noa.

Cine va putea deschide porţile gurii lui? Şirurile dinţilor lui cît sînt de înspăimîntătoare!

Ko tana e whakamanamana ai ko ona unahi pakari; tutaki rawa pera i te hiri piri tonu.

Scuturile lui măreţe şi puternice, sînt unite împreună ca printr'o pecete;

Na, i te tata tonu o tetahi ki tetahi, e kore te hau e puta i waenga.

se ţin unul de altul, şi nici aerul n'ar putea trece printre ele.

Piri tonu ratou ki a ratou ano; mau tonu, e kore ano e taea te wehe.

Sînt ca nişte fraţi cari se îmbrăţişează, se apucă, şi rămîn nedespărţiţi.

Ka tihe ia, ka kowha mai te marama; a ko te rite i ona kanohi kei nga kamo o te ata.

Strănuturile lui fac să strălucească lumina; ochii lui sînt ca geana zorilor.

E puta ana mai i tona mangai he rama mura, mokowhiti ana nga koraahi.

Din gura lui ţîşnesc flacări, scapără schintei de foc din ea.

Puta ana te paowa i ona pongaponga, me te mea no te kohua e koropupu ana, no te otaota e kaia ana.

Din nările lui iese fum, ca dintr'un vas care fierbe, ca dintr'o căldare fierbinte.

Ngiha ana nga waro i tona ha, rere atu ana te mura i tona mangai.

Suflarea lui aprinde cărbunii, şi gura lui aruncă flacări.

Kei tona kaki te kaha e noho ana, e tuapa ana te pawera i tona aroaro.

Tăria lui stă în grumaz, şi înaintea lui sare groaza.

Ko ona kikokiko tawerewere piri tonu: maro tonu ki runga ki a ia; e kore e taea te whakakorikori.

Părţile lui cele cărnoase se ţin împreună, ca turnate pe el, neclintite.

Pakari tonu tona ngakau ano he kamaka; ae ra, maro tonu ano ko to raro kohatu huri..

Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra de moară care stă dedesupt.

Ka whakarewa ia i a ia ki runga, ka wehi nga tangata nunui: na te pororaru ka porangi noa iho ratou.

Cînd se scoală el, tremură vitejii, şi spaima îi pune pe fugă.

Ki te whai tetahi i a ia ki te hoari, e kore e taea; ahakoa e te tao, e te pere, e te koikoi ranei.

Degeaba este lovit cu sabia; căci suliţa, săgeata şi pavăza nu folosesc la nimic.

Ki tona whakaaro he kakau witi te rino, he rakau popopopo te parahi.

Pentru el ferul este ca paiul, arama, ca lemnul putred.

E kore ia e tahuti i te pere: ki a ia ka meinga noatia nga kohatu o te kotaha hei papapa.

Săgeata nu -l pune pe fugă, pietrele din praştie sînt ca pleava pentru el.

Kiia ake e ia nga patu hei papapa: e kataina ana e ia te huhu o te tao.

Nu vede în ghioagă decît un fir de pai, şi rîde la şuieratul săgeţilor.

Ko raro ona e rite ana ki te kohatu koikoi: e wharikitia ana e ia a runga o te paru ano he patunga witi.

Supt pîntecele lui sînt ţepi ascuţiţi: ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

E meinga ana e ia te rire kia koropupu ano he kohua, me te moana kia rite ki te hinu.

Face să clocotească fundul mării ca un cazan, şi -l clatină ca pe un vas plin cu mir.

E hangaia ana e ia he huarahi kia marama i muri i a ia; tera e maharatia he hina te moana.

În urmă el lasă o cărare luminoasă; şi adîncul pare ca pletele unui bătrîn.

I te whenua nei kahore he mea hei rite mona, he mea i hanga nei kahore ona wehi.

Pe pămînt nimic nu -i este stăpîn; este făcut, ca să nu se teamă de nimic.

E titiro ana ia ki nga mea tiketike katoa: he kingi ia mo nga tama katoa a te whakapehapeha.

Priveşte cu dispreţ tot ce este înălţat, este împăratul celor mai mîndre dobitoace.``