Job 39

E mohiotia ana ranei e koe te wa e whanau ai nga koati mohoao o te kamaka? E kitea putia ana ranei e koe te wa e whakamamae ai nga hata?
Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
E taua ano ranei e koe nga marama e rite ana i a ratou? E mohio ana ranei koe ki te wa e whanau ai ratou?
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
Tuohu ana ratou, kua puta mai a ratou kuao, akiritia mai ana e ratou o ratou mea whakapouri.
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
E pai ana te ahua o a ratou kuao, e tupu ana i te parae; ka haere atu ratou, a kahore e hoki mai ano.
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
Na wai i tuku te kaihe mohoao kia haere noa atu; nga here o te kaihe mohoao, na wai i wewete?
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
Ko te whare i whakaritea nei e ahau mona, ko te koraha: ko ona nohoanga ko te wahi titiohea.
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
Whakahaweatia iho e ia te ngangau o te pa; e kore ia e rongo ki te reo o te kaiakiaki.
El rîde de zarva cetăţilor,
Ko tona wahi kai kei te tuahiwi o nga maunga, e rapua ana e ia nga mea matomato katoa.
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
E pai ranei te unikanga kia mahi ki a koe? Kei tau takotoranga kai ranei he moenga mona?
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
E herea ranei e koe te unikanga ki tona taura i te awa parautanga? E rakarakatia ranei e ia nga raorao me tana whai ano i a koe?
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
E whakawhirinaki atu ranei koe ki a ia, no te mea e nui ana tona kaha? E whakarerea atu ranei e koe tau mahi mana?
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
E whakapono atu ranei koe mana au hua e whakahoki mai; mana e kohikohi mai ki tau patunga witi?
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
E whakamanamana ana te parirau o te otereti; otira he atawhai ano ranei ta ona hou, ta ona raukura?
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
E whakarerea ana e ia ona hua ki te whenua, whakamahanatia iho e ia ki te puehu,
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
Wareware ake ia tera pea e pepe i te waewae, e takahia ranei e te kirehe o te parae.
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
He mea pakeke ia ki ana pi me te mea ehara i a ia: ahakoa ka maumauria tana mahi, kahore ona manawapa;
Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
No te mea i whakakahoretia e te Atua he ngakau mahara mona, kihai hoki i homai he whakaaro ki a ia.
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
I te wa e maranga ai ia ki runga, whakahaweatia iho e ia te hoiho raua ko tona kaieke.
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
Nau ranei i hoatu tona kaha ki tae hoiho? Nau ranei tona kaki i whakakakahu ki te huruhuru?
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
Nau ranei ia i mea kia pekepeke, kia pera me te mawhitiwhiti? He hanga whakawehi te kororia o tona whewhengu.
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
E hukari ana ia ia te raorao, me te koa ano ki tona kaha: tika tonu ia ki te hunga mau patu.
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
Whakahawea ana ia ki te wehi, kahore ona mataku; e kore ano ia e nunumi mai i te hoari.
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
Papa ana te papa pere ki tona taha, te tao e rarapa ana, me te timata.
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
E horomia ana e ia te whenua, me te ngangau me te riri; kahore ia i te whakapono ko te reo tera o te tetere.
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
Ka tangi ana te tetere ka mea ia, Ha, ha! I tawhiti ano ka hongia e ia te pakanga, te whatitiri o nga rangatira, me te hamama.
La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
He mohio nou i rere ai te kahu, i roha ai i ona parirau, i anga ai whaka te tonga?
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
Nau te kupu i kake ai te ekara? i hanga ai e ia tana ohanga ki te wahi tiketike?
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
Noho ana ia i runga i te kamaka, kei reira tona kainga, kei te kamaka keokeo, kei te pa kaha.
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
A rapua ana e ia he kai i reira; e kite atu ana ona kanohi i tawhiti.
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
Horomititia ake ana hoki nga toto e ana pi; a ko te wahi i nga tupapaku,, kei reira ano ia.
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.