Job 39

E mohiotia ana ranei e koe te wa e whanau ai nga koati mohoao o te kamaka? E kitea putia ana ranei e koe te wa e whakamamae ai nga hata?

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

E taua ano ranei e koe nga marama e rite ana i a ratou? E mohio ana ranei koe ki te wa e whanau ai ratou?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Tuohu ana ratou, kua puta mai a ratou kuao, akiritia mai ana e ratou o ratou mea whakapouri.

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

E pai ana te ahua o a ratou kuao, e tupu ana i te parae; ka haere atu ratou, a kahore e hoki mai ano.

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Na wai i tuku te kaihe mohoao kia haere noa atu; nga here o te kaihe mohoao, na wai i wewete?

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

Ko te whare i whakaritea nei e ahau mona, ko te koraha: ko ona nohoanga ko te wahi titiohea.

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

Whakahaweatia iho e ia te ngangau o te pa; e kore ia e rongo ki te reo o te kaiakiaki.

El rîde de zarva cetăţilor,

Ko tona wahi kai kei te tuahiwi o nga maunga, e rapua ana e ia nga mea matomato katoa.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

E pai ranei te unikanga kia mahi ki a koe? Kei tau takotoranga kai ranei he moenga mona?

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

E herea ranei e koe te unikanga ki tona taura i te awa parautanga? E rakarakatia ranei e ia nga raorao me tana whai ano i a koe?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

E whakawhirinaki atu ranei koe ki a ia, no te mea e nui ana tona kaha? E whakarerea atu ranei e koe tau mahi mana?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

E whakapono atu ranei koe mana au hua e whakahoki mai; mana e kohikohi mai ki tau patunga witi?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

E whakamanamana ana te parirau o te otereti; otira he atawhai ano ranei ta ona hou, ta ona raukura?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

E whakarerea ana e ia ona hua ki te whenua, whakamahanatia iho e ia ki te puehu,

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

Wareware ake ia tera pea e pepe i te waewae, e takahia ranei e te kirehe o te parae.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

He mea pakeke ia ki ana pi me te mea ehara i a ia: ahakoa ka maumauria tana mahi, kahore ona manawapa;

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

No te mea i whakakahoretia e te Atua he ngakau mahara mona, kihai hoki i homai he whakaaro ki a ia.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

I te wa e maranga ai ia ki runga, whakahaweatia iho e ia te hoiho raua ko tona kaieke.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

Nau ranei i hoatu tona kaha ki tae hoiho? Nau ranei tona kaki i whakakakahu ki te huruhuru?

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Nau ranei ia i mea kia pekepeke, kia pera me te mawhitiwhiti? He hanga whakawehi te kororia o tona whewhengu.

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

E hukari ana ia ia te raorao, me te koa ano ki tona kaha: tika tonu ia ki te hunga mau patu.

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

Whakahawea ana ia ki te wehi, kahore ona mataku; e kore ano ia e nunumi mai i te hoari.

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

Papa ana te papa pere ki tona taha, te tao e rarapa ana, me te timata.

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

E horomia ana e ia te whenua, me te ngangau me te riri; kahore ia i te whakapono ko te reo tera o te tetere.

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

Ka tangi ana te tetere ka mea ia, Ha, ha! I tawhiti ano ka hongia e ia te pakanga, te whatitiri o nga rangatira, me te hamama.

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

He mohio nou i rere ai te kahu, i roha ai i ona parirau, i anga ai whaka te tonga?

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

Nau te kupu i kake ai te ekara? i hanga ai e ia tana ohanga ki te wahi tiketike?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Noho ana ia i runga i te kamaka, kei reira tona kainga, kei te kamaka keokeo, kei te pa kaha.

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

A rapua ana e ia he kai i reira; e kite atu ana ona kanohi i tawhiti.

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

Horomititia ake ana hoki nga toto e ana pi; a ko te wahi i nga tupapaku,, kei reira ano ia.

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.