Psalms 88

Ének. A Kóráh fiainak zsoltára. Az éneklőmesternek a Mahalath- lehannóthra. Az Ezrahita Hémán tanítása.

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

Uram, szabadításomnak Istene! Nappal kiáltok, éjjelente előtted vagyok:

S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

Jusson elődbe imádságom, hajtsad füled az én kiáltozásomra!

căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Mert betelt a lelkem nyomorúságokkal, és életem a Seolig jutott.

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

Hasonlatossá lettem a sírba szállókhoz; olyan vagyok, mint az erejevesztett ember.

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

A holtak közt van az én helyem, mint a megölteknek, a kik koporsóban feküsznek, a kikről többé nem emlékezel, mert elszakasztattak a te kezedtől.

M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

Mély sírba vetettél be engem, sötétségbe, örvények közé.

Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

A te haragod reám nehezedett, és minden haboddal nyomtál engem. Szela.

Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

Elszakasztottad ismerőseimet tőlem, útálattá tettél előttök engem; berekesztettem és ki nem jöhetek.

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

Szemem megsenyvedett a nyomorúság miatt; kiáltalak téged Uram minden napon, hozzád terjengetem kezeimet.

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

Avagy a holtakkal teszel-é csodát? Felkelnek-é vajjon az árnyak, hogy dicsérjenek téged? Szela.

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

Beszélik-é a koporsóban a te kegyelmedet, hűségedet a pusztulás helyén?

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Megtudhatják-é a sötétségben a te csodáidat, és igazságodat a feledékenység földén?

Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

De én hozzád rimánkodom, Uram, és jó reggel elédbe jut az én imádságom:

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

Miért vetsz el hát Uram engem, *és* rejted el orczádat én tőlem?

Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Nyomorult és holteleven vagyok ifjúságomtól kezdve; viselem a te rettentéseidet, roskadozom.

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Általmentek rajtam a te búsulásaid; a te szorongatásaid elemésztettek engem.

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

Körülvettek engem, mint a vizek egész napon; együttesen körülöveztek engem. * (Psalms 88:19) Elszakasztottál tőlem barátot és rokont; ismerőseim a - setétség. *

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.