Psalms 2

Miért dühösködnek a pogányok, és gondolnak hiábavalóságot a népek?

Pentruce se întărîtă nemulţumirile, şi pentruce cugetă popoarele lucruri deşerte?

A föld királyai felkerekednek és a fejedelmek együtt tanácskoznak az Úr ellen és az ő felkentje ellen:

Împăraţii pămîntului se răscoală, şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său, zicînd:

2:3

Szaggassuk le az ő bilincseiket, és dobjuk le magunkról köteleiket!

,,Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor!`` -

2:4

Az egekben lakozó neveti, az Úr megcsúfolja őket.

Celce şade în ceruri rîde, Domnul Îşi bate joc de ei.

2:5

Majd szól nékik haragjában, és megrettenti őket gerjedelmében:

Apoi, în mînia Lui, le vorbeşte, şi -i îngrozeşte cu urgia Sa, zicînd:

2:6

Én kentem ám fel az én királyomat a Sionon, az én szent hegyemen!

,,Totuş, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfînt.``

2:7

Törvényül hirdetem: Az Úr mondá nékem: Én fiam vagy te; én ma nemzettelek téged.

,,Eu voi vesti hotărîrea Lui,`` -zice Unsul-,,Domnul Mi -a zis: ,Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.

2:8

Kérjed tőlem és odaadom néked a pogányokat örökségül, és birtokodul a föld határait.

Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pămîntului în stăpînire!

2:9

Összetöröd őket vasvesszővel: széjjelzúzod őket, mint cserépedényt.

Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.`

2:10

Azért, királyok, legyetek eszesek, és okuljatok földnek bírái!

Acum dar, împăraţi, purtaţi-vă cu înţelepciune! Luaţi învăţătură, judecătorii pămîntului!

2:11

Szolgáljátok az Urat félelemmel, és örüljetek reszketéssel.

Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurînd.

2:12

Csókoljátok a Fiút, hogy meg ne haragudjék és el ne veszszetek az úton, mert hamar felgerjed az ő haragja. Boldogok mindazok, a kik ő benne bíznak!

Daţi cinste Fiului, ca să nu Se mînie, şi să nu pieriţi pe calea voastră, căci mînia Lui este gata să se aprindă! Ferice de toţi cîţi se încred în El!