Psalms 16

Dávid miktámja. Tarts meg engem Istenem, mert benned bízom.

(O cîntare a lui David.) Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

Ezt mondom az Úrnak: Én Uram vagy te; feletted való jóm nincsen.

Eu zic Domnului: ,,Tu eşti Domnul meu, Tu eşti singura mea fericire!``

A szentekben, a kik e földön vannak és a felségesekben, bennök van minden gyönyörűségem.

Sfinţii, cari sînt în ţară, oamenii evlavioşi, sînt toată plăcerea mea.

Megsokasodnak fájdalmaik, a kik más *isten után* sietnek; nem áldozom meg véres italáldozatjokat és nem veszem nevöket ajkaimra.

Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n'aduc jertfele lor de sînge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

Az Úr az én osztályos részem és poharam; te támogatod az én sorsomat.

Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

Az én részem kies helyre esett, nyilván szép örökség jutott nékem.

O moştenire plăcută mi -a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi -a fost dată.

Áldom az Urat, a ki tanácsot adott nékem; még éjjel is oktatnak engem az én veséim.

Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte, căci pînă şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

Az Úrra néztem szüntelen; mert jobb kezem felől van, meg nem rendülök.

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

Azért örül az én szívem és örvendez az én lelkem; testem is biztosságban lakozik.

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Mert nem hagyod lelkemet a Seolban; nem engeded, hogy a te szented rothadást lásson.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Te tanítasz engem az élet ösvényére, teljes öröm van tenálad; a te jobbodon gyönyörűségek vannak örökké.

Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sînt bucurii nespuse, şi desfătări vecinice în dreapta Ta.