Psalms 104

Áldjad én lelkem az Urat! Uram én Istenem, nagy vagy te igen, ékességet és fenséget öltöztél magadra!

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

A ki körülvette magát világossággal, mint egy öltözettel, és kiterjesztette az egeket, mint egy kárpitot;

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

A ki vizeken építi fel az ő palotáját, a felhőket rendeli az ő szekerévé, jár a szeleknek szárnyain;

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

A ki a szeleket teszi követeivé, a lángoló tüzet szolgáivá.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Ő fundálta a földet az ő oszlopain, nem mozdul az meg soha örökké.

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

Vízáradattal, mint egy ruhával borítottad be azt, a hegyek felett is vizek állottak vala.

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

Egy kiáltásodtól eloszlának, és mennydörgésednek szavától szétriadának.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Hegyek emelkedének fel és völgyek szállának alá arra a helyre, a melyet fundáltál nékik.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Határt vetettél, a melyet át nem hágnak, nem térnek vissza a földnek elborítására.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

A ki elbocsátja a forrásokat a völgyekbe, hogy folydogáljanak a hegyek között;

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Megitassák a mezőnek minden állatát; a vadszamarak is megoltsák szomjúságukat.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Mellettök lakoznak az égnek madarai, az ágak közül hangicsálnak.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

A ki megöntözi a hegyeket az ő palotájából; a te munkáidnak gyümölcséből megelégíttetik a föld.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

A ki füvet sarjaszt a barmoknak és növényeket az embereknek hasznára, hogy eledelt vegyenek a földből,

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

És bort, a mely megvidámítja a halandónak szívét, fényesebbé teszi az orczát az olajnál; és kenyeret, a mely megerősíti a halandónak szívét.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Megelégíttetnek az Úrnak fái, a Libánonnak czédrusai, a melyeket plántált;

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

A melyeken madarak fészkelnek: az eszterág, a melynek a cziprusok a háza.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

A magas hegyek a vadkecskéknek, a sziklák hörcsögöknek menedéke.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Teremtett holdat ünnepeknek mutatására; a napot, a mely lenyugovását tudja.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Szerzett setétséget, hogy éjszaka legyen, a melyben szétjárjanak a mezőnek összes vadai;

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Az oroszlánkölykök, a melyek ordítanak a prédáért, sürgetvén Istentől eledelöket.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Ha felkél a nap, elrejtőznek és hajlékaikban heverésznek;

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Az ember munkájára megy ki, és az ő dolgára mind estvéig.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Mily számtalanok a te műveid, Uram! Mindazokat bölcsen alkottad meg, és betelt a föld a te gazdagságoddal.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Ez a nagy és széles tenger! Itt vannak benne a megszámlálhatatlan csúszók; apró állatok nagyokkal együtt.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Amott gályák járnak *s* czethal, a melyet azért formáltál, hogy játszadozzék benne.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

Mindazok te reád néznek, hogy megadjad eledelüket alkalmas időben.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Adsz nékik *és* ők takarnak; megnyitod kezedet, és megtelnek a te jóvoltoddal.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Elfordítod orczádat, megháborodnak; elveszed a lelköket, kimulnak és porrá lesznek újra.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Kibocsátod a te lelkedet, megújulnak, és újjá teszed a földnek színét.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Legyen az Úrnak dicsőség örökké; örvendezzen az Úr az ő teremtményeiben;

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

A ki, ha rátekint e földre, megrendül az; megilleti a hegyeket, és füstölögnek azok.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Éneklek az Úrnak egész életemben; zengedezek az én Istenemnek, a míg vagyok!

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Legyen kedves néki az én rebegésem; örvendezem én az Úrban;

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Veszszenek el a bűnösök a földről, és a hitetlenek ne legyenek többé! Áldjad én lelkem az Urat; dicsérjétek az Urat!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!