Job 6

Jób pedig felele, és monda:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Oh, ha az én bosszankodásomat mérlegre vetnék, és az én nyomorúságomat vele együtt tennék a fontba!

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Bizony súlyosabb ez a tenger fövenyénél; azért balgatagok az én szavaim.

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Mert a Mindenható nyilai vannak én bennem, a melyeknek mérge emészti az én lelkemet, és az Istennek rettentései ostromolnak engem.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

Ordít-é a vadszamár a zöld füvön, avagy bőg-é az ökör az ő abrakja mellett?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Vajjon ízetlen, sótalan étket eszik-é az ember; avagy kellemes íze van-é a tojásfehérnek?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Lelkem iszonyodik érinteni is; olyanok azok nékem, mint a megromlott kenyér!

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Oh, ha az én kérésem teljesülne, és az Isten megadná, amit reménylek;

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

És tetszenék Istennek, hogy összetörjön engem, megoldaná kezét, hogy szétvagdaljon engem!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

Még akkor lenne valami vigasztalásom; újjonganék a fájdalomban, a mely nem kimél, mert nem tagadtam meg a Szentnek beszédét.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Micsoda az én erőm, hogy várakozzam; mi az én végem, hogy türtőztessem magam?!

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Kövek ereje-é az én erőm, avagy az én testem aczélból van-é?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Hát nincsen-é segítség számomra; avagy a szabadulás elfutott-é tőlem?!

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

A szerencsétlent barátjától részvét illeti meg, még ha elhagyja is a Mindenhatónak félelmét.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Atyámfiai hűtlenül elhagytak mint a patak, a mint túláradnak medrükön a patakok.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

A melyek szennyesek a jégtől, a melyekben *olvadt* hó hömpölyög;

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Mikor átmelegülnek, elapadnak, a hőség miatt fenékig száradnak.

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Letérnek útjokról a vándorok; felmennek a sivatagba *utánok* és elvesznek.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Nézegetnek utánok Téma vándorai; Sébának utasai bennök reménykednek.

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Megszégyenlik, hogy bíztak, közel mennek és elpirulnak.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Így lettetek ti most semmivé; látjátok a nyomort és féltek.

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Hát mondtam-é: adjatok nékem *valamit,* és a ti jószágotokból ajándékozzatok meg engem?

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Szabadítsatok ki engem az ellenség kezéből, és a hatalmasok kezéből vegyetek ki engem?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Tanítsatok meg és én elnémulok, s a miben tévedek, értessétek meg velem.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Oh, mily hathatósak az igaz beszédek! De mit ostoroz a ti ostorozásotok?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Szavak ostorozására készültök-é? Hiszen a szélnek valók a kétségbeesettnek szavai!

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Még az árvának is néki esnétek, és *sírt* ásnátok a ti barátotoknak is?!

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Most hát tessék néktek rám tekintenetek, és szemetekbe csak nem hazudom?

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Kezdjétek újra kérlek, ne legyen hamisság. Kezdjétek újra, az én igazságom még mindig áll.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Van-é az én nyelvemen hamisság, avagy az én ínyem nem veheti-é észre a nyomorúságot?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?