Job 31

Szövetségre léptem szemeimmel, és hajadonra mit sem ügyeltem.

Făcusem un legămînt cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.

És mi volt jutalmam Istentől felülről; vagy örökségem a Mindenhatótól a magasságból?

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moştenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

Avagy nem az istentelent illeti-é romlás, és nem a gonosztevőt-é veszedelem?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, şi nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

Avagy nem láthatta-é utaimat, és nem számlálhatta-é meg lépéseimet?

N'a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toţi paşii mei?

Ha én csalárdsággal jártam, vagy az én lábam álnokságra sietett:

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înşelăciune:

Az ő igazságának mérlegével mérjen meg engem, és megismeri Isten az én ártatlanságomat!

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, şi-mi va vedea neprihănirea!

Ha az én lépésem letért az útról és az én lelkem követte szemeimet, vagy kezeimhez szenny tapadt:

De mi s'a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s'a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

Hadd vessek én és más egye meg, és tépjék ki az én maradékaimat gyökerestől!

atunci eu să samăn şi altul să secere, şi odraslele mele să fie desrădăcinate!

Ha az én szívem asszony után bomlott, és leselkedtem az én felebarátomnak ajtaján:

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la uşa aproapelui meu,

Az én feleségem másnak őröljön, és mások hajoljanak rája.

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, şi s'o necinstească alţii!

Mert gyalázatosság volna ez, és birák elé tartozó bűn.

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

Mert tűz volna ez, a mely pokolig emésztene, és minden jövedelmemet tövestől kiirtaná.

un foc care mistuie pînă la nimicire, şi care mi-ar fi prăpădit toată bogăţia.

Ha megvetettem volna igazát az én szolgámnak és szolgálómnak, mikor pert kezdtek ellenem:

De aş fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

Mi tevő lennék, ha felkelne az Isten, és ha meglátogatna: mit felelnék néki?

ce aş putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aş putea răspunde cînd pedepseşte El?

Nem az teremtette-é őt is, a ki engem teremtett anyám méhében; nem egyugyanaz formált-é bennünket anyánk ölében?

Cel ce m'a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut şi pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaş Dumnezeu în pîntecele mamei?

Ha a szegények kivánságát megtagadtam, és az özvegy szemeit epedni engedtem;

Dacă n'am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

És ha falatomat egymagam ettem meg, és az árva abból nem evett;

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea,

Hiszen ifjúságom óta, mint atyánál nevekedett nálam, és anyámnak méhétől kezdve vezettem őt!

eu, care din tinereţă l-am crescut ca un tată, eu, care dela naştere am sprijinit pe văduvă;

Ha láttam a ruhátlant veszni indulni, és takaró nélkül a szegényt;

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

Hogyha nem áldottak engem az ő ágyékai, és az én juhaim gyapjából fel nem melegedett;

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

Ha az árva ellen kezemet felemeltem, mert láttam a kapuban az én segítségemet;

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simţeam sprijinit de judecători;

A lapoczkájáról essék ki a vállam, és a forgócsontról szakadjon le karom!

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărîme!

Hiszen *úgy* rettegtem Isten csapásától, és fensége előtt tehetetlen valék!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui.

Ha reménységemet aranyba vetettem, és azt mondtam az olvasztott aranynak: Én bizodalmam!

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu eşti nădejdea mea`;

Ha örültem azon, hogy nagy a gazdagságom, és hogy sokat szerzett az én kezem;

dacă m'am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulţimea bogăţiilor pe cari le dobîndisem;

Ha néztem a napot, mikor fényesen ragyogott, és a holdat, mikor méltósággal haladt,

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreaţă,

És az én szívem titkon elcsábult, és szájammal megcsókoltam a kezemet:

şi dacă mi s'a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

Ez is biró elé tartozó bűn volna, mert ámítottam volna az Istent oda fent!

şi aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m'aş fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Ha örvendeztem az engem gyűlölőnek nyomorúságán, és ugráltam örömömben, hogy azt baj érte;

Dacă m'am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

(De nem engedtem, hogy szájam vétkezzék azzal, hogy átkot kérjek az ő lelkére!)

eu, care n'am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

Ha nem mondták az én sátorom cselédei: Van-é, a ki az ő húsával jól nem lakott?

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s'a săturat din carnea lui?`

(A jövevény nem hált az utczán, ajtóimat az utas előtt megnyitám.)

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul;

Ha emberi módon eltitkoltam vétkemet, keblembe rejtve bűnömet:

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, şi mi-am închis nelegiuirile în sîn,

Bizony akkor tarthatnék a nagy tömegtől, rettegnem kellene nemzetségek megvetésétől; elnémulnék *és* az ajtón sem lépnék ki!

pentrucă mă temeam de mulţime, pentrucă mă temeam de dispreţul familiilor, ţinîndu-mă deoparte şi necutezînd să-mi trec pragul...

Oh, bárcsak volna valaki, a ki meghallgatna engem! Ímé, ez a végszóm: a Mindenható feleljen meg nékem; és írjon könyvet ellenem az én vádlóm.

Oh! de aş găsi pe cineva să m'asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Bizony én azt a vállamon hordanám, és korona gyanánt a fejemre tenném!

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s'o leg de fruntea mea ca o cunună;

Lépteimnek számát megmondanám néki, mint egy fejedelem, úgy járulnék hozzá!

să -i dau socoteală de toţi paşii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Ha földem ellenem kiáltott és annak barázdái együtt siránkoztak;

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, şi dacă brazdele lui varsă lacrămi;

Ha annak termését fizetés nélkül ettem, vagy gazdájának lelkét kioltottam:

dacă i-am mîncat roada fără s'o fi plătit, şi dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

Búza helyett tövis teremjen és árpa helyett konkoly! Itt végződnek a Jób beszédei.

atunci să crească spini din el în loc de grîu, şi neghină în loc de orz!`` Sfîrşitul cuvintelor lui Iov.