Job 30

Most pedig nevetnek rajtam, a kik fiatalabbak nálam a kiknek atyjokat az én juhaimnak komondorai közé sem számláltam volna.

Şi acum!... Am ajuns de rîsul celor mai tineri de cît mine, pe ai căror părinţi nu -i socoteam vrednici să -i pun printre cînii turmei mele.

Mire való lett volna nékem még kezök ereje is? Rájok nézve a vénség elveszett!

Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mînilor lor, cînd ei nu erau în stare să ajungă la bătrîneţă?

Szükség és éhség miatt összeaszottak, a kik a kopár földet futják, a sötét, sivatag pusztaságot.

Sfrijiţi de sărăcie şi foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite şi pustii.

A kik keserű füvet tépnek a bokor mellett, és rekettyegyökér a kenyerök.

Smulg ierburile sălbatice de lîngă copăcei, şi n'au ca pîne de cît rădăcina de bucsau.

Az emberek közül kiűzik őket, úgy hurítják őket, mint a tolvajt.

Sînt izgoniţi din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după nişte hoţi.

Félelmetes völgyekben kell lakniok, a földnek és szikláknak hasadékaiban.

Locuiesc în văi îngrozitoare, în peşterile pămîntului şi în stînci.

A bokrok között ordítanak, a csalánok alatt gyülekeznek.

Urlă printre stufişuri, şi se adună supt mărăcini.

Esztelen legények, sőt becstelen fiak, a kiket kivertek az országból.

Fiinţe mîrşave şi dispreţuite, -sînt izgoniţi din ţară.

És most ezeknek lettem gúnydalává, nékik levék beszédtárgyuk!

Şi acum, astfel de oameni mă pun în cîntecele lor, am ajuns de batjocura lor.

Útálnak engem, messze távoznak tőlem, és nem átalanak pökdösni előttem.

Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în faţă.

Sőt leoldják kötelöket és bántalmaznak engem, és a zabolát előttem kivetik.

Nu se mai sfiesc şi mă înjosesc, nu mai au niciun frîu înaintea mea.

Jobb felől ifjak támadnak ellenem, gáncsot vetnek lábaimnak, és ösvényt törnek felém, hogy megrontsanak.

Ticăloşii aceştia se scoală la dreapta mea, şi îmi împing picioarele, şi îşi croiesc cărări împotriva mea ca să mă peardă.

Az én útamat elrontják, romlásomat öregbítik, nincsen segítség ellenök.

Îmi nimicesc cărarea şi lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor.

Mint valami széles résen, úgy rontanak elő, pusztulás között hömpölyögnek *ide.*

Ca printr'o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc supt pocnetul dărîmăturilor.

Rettegések fordultak ellenem, mint vihar űzik el tisztességemet, boldogságom eltünt, mint a felhő.

Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vînt, ca un nor a trecut fericirea mea.

Mostan azért enmagamért ontja ki magát lelkem; nyomorúságnak napjai fognak meg engem.

Şi acum, mi se topeşte sufletul în mine, şi m'au apucat zilele suferinţei.

Az éjszaka meglyuggatja csontjaimat bennem, és nem nyugosznak az én inaim.

Noaptea mă pătrunde şi-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează.

A sok erőlködés miatt elváltozott az én ruházatom; úgy szorít engem, mint a köntösöm galléra.

De tăria suferinţei haina îşi pierde faţa, mi se lipeşte de trup ca o cămaşă.

A sárba vetett engem, hasonlóvá lettem porhoz és hamuhoz.

Dumnezeu m'a aruncat în noroi, şi am ajuns ca ţărîna şi cenuşa.

Kiáltok hozzád, de nem felelsz; megállok és *csak* nézel reám!

Strig către Tine, şi nu-mi răspunzi; stau în picioare, şi nu mă vezi.

Kegyetlenné változtál irántam; kezed erejével harczolsz ellenem.

Eşti fără milă împotriva mea, lupţi împotriva mea cu tăria mînii Tale.

Felemelsz, szélnek eresztesz engem, és széttépsz engem a viharban.

Mă ridici, îmi dai drumul pe vînt, şi mă nimiceşti cu suflarea furtunii.

Hiszen tudtam, hogy visszatérítesz engem a halálba, és a minden élő gyülekező házába;

Căci ştiu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toţi cei vii.

De a roskadóban levő ne nyujtsa-é ki kezét? Avagy ha veszendőben van, ne kiáltson-é segítségért?

Dar cel ce se prăbuşeşte nu-şi întinde mînile? Cel în nenorocire nu cere ajutor?

Avagy nem sírtam-é azon, a kinek kemény napja volt; a szűkölködő miatt nem volt-é lelkem szomorú?

Nu plîngeam eu pe cel amărît? N'avea inima mea milă de cel lipsit?

Bizony jót reméltem és rossz következék, világosságot vártam és homály jöve.

Mă aşteptam la fericire, şi cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, şi cînd colo, a venit întunerecul.

Az én bensőm forr és nem nyugoszik; megrohantak engem a nyomorúságnak napjai.

Îmi ferb măruntaiele fără încetare, m'au apucat zilele de durere.

Feketülten járok, de nem a nap hősége miatt; felkelek a gyülekezetben *és* kiáltozom.

Umblu înegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare, şi strig ajutor.

Atyjok fiává lettem a sakáloknak, és társokká a strucz madaraknak.

Am ajuns frate cu şacalii, tovarăş cu struţii.

Bőröm feketül*ten hámlik le* rólam, és csontom elég a hőség miatt.

Pielea mi se înegreşte şi cade, iar oasele îmi ard şi se usucă.

Hegedűm sírássá változék, sípom pedig jajgatók szavává.

Arfa mea s'a prefăcut în instrument de jale, şi cavalul meu scoate sunete plîngătoare.