Psalms 88

Cantique. Psaume des fils de Koré. Au chef des chantres. Pour chanter sur la flûte. Cantique d'Héman, l'Ezrachite. Eternel, Dieu de mon salut! Je crie jour et nuit devant toi.

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

Que ma prière parvienne en ta présence! Prête l'oreille à mes supplications!

S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

Car mon âme est rassasiée de maux, Et ma vie s'approche du séjour des morts.

căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Je suis mis au rang de ceux qui descendent dans la fosse, Je suis comme un homme qui n'a plus de force.

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

Je suis étendu parmi les morts, Semblable à ceux qui sont tués et couchés dans le sépulcre, A ceux dont tu n'as plus le souvenir, Et qui sont séparés de ta main.

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

Tu m'as jeté dans une fosse profonde, Dans les ténèbres, dans les abîmes.

M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

Ta fureur s'appesantit sur moi, Et tu m'accables de tous tes flots. Pause.

Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

Tu as éloigné de moi mes amis, Tu m'as rendu pour eux un objet d'horreur; Je suis enfermé et je ne puis sortir.

Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

Mes yeux se consument dans la souffrance; Je t'invoque tous les jours, ô Eternel! J'étends vers toi les mains.

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

Est-ce pour les morts que tu fais des miracles? Les morts se lèvent-ils pour te louer? Pause.

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

Parle-t-on de ta bonté dans le sépulcre, De ta fidélité dans l'abîme?

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

Tes prodiges sont-ils connus dans les ténèbres, Et ta justice dans la terre de l'oubli?

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

O Eternel! j'implore ton secours, Et le matin ma prière s'élève à toi.

Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Pourquoi, Eternel, repousses-tu mon âme? Pourquoi me caches-tu ta face?

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

Je suis malheureux et moribond dès ma jeunesse, Je suis chargé de tes terreurs, je suis troublé.

Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Tes fureurs passent sur moi, Tes terreurs m'anéantissent;

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Elles m'environnent tout le jour comme des eaux, Elles m'enveloppent toutes à la fois.

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

Tu as éloigné de moi amis et compagnons; Mes intimes ont disparu.

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.