Proverbs 5

Mon fils, sois attentif à ma sagesse, Prête l'oreille à mon intelligence,

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Afin que tu conserves la réflexion, Et que tes lèvres gardent la connaissance.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Car les lèvres de l'étrangère distillent le miel, Et son palais est plus doux que l'huile;

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Mais à la fin elle est amère comme l'absinthe, Aiguë comme un glaive à deux tranchants.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Ses pieds descendent vers la mort, Ses pas atteignent le séjour des morts.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Afin de ne pas considérer le chemin de la vie, Elle est errante dans ses voies, elle ne sait où elle va.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Et maintenant, mes fils, écoutez-moi, Et ne vous écartez pas des paroles de ma bouche.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Eloigne-toi du chemin qui conduit chez elle, Et ne t'approche pas de la porte de sa maison,

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

De peur que tu ne livres ta vigueur à d'autres, Et tes années à un homme cruel;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

De peur que des étrangers ne se rassasient de ton bien, Et du produit de ton travail dans la maison d'autrui;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

De peur que tu ne gémisses, près de ta fin, Quand ta chair et ton corps se consumeront,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

Et que tu ne dises: Comment donc ai-je pu haïr la correction, Et comment mon coeur a-t-il dédaigné la réprimande?

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

Comment ai-je pu ne pas écouter la voix de mes maîtres, Ne pas prêter l'oreille à ceux qui m'instruisaient?

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

Peu s'en est fallu que je n'aie éprouvé tous les malheurs Au milieu du peuple et de l'assemblée.

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Bois les eaux de ta citerne, Les eaux qui sortent de ton puits.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Tes sources doivent-elles se répandre au dehors? Tes ruisseaux doivent ils couler sur les places publiques?

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Qu'ils soient pour toi seul, Et non pour des étrangers avec toi.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Que ta source soit bénie, Et fais ta joie de la femme de ta jeunesse,

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Biche des amours, gazelle pleine de grâce: Sois en tout temps enivré de ses charmes, Sans cesse épris de son amour.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Et pourquoi, mon fils, serais-tu épris d'une étrangère, Et embrasserais-tu le sein d'une inconnue?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Car les voies de l'homme sont devant les yeux de l'Eternel, Qui observe tous ses sentiers.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Le méchant est pris dans ses propres iniquités, Il est saisi par les liens de son péché.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Il mourra faute d'instruction, Il chancellera par l'excès de sa folie.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.