Job 6

Job prit la parole et dit:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Oh! s'il était possible de peser ma douleur, Et si toutes mes calamités étaient sur la balance,

,,Oh! de ar fi cu putinţă să mi se cîntărească durerea, şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

Elles seraient plus pesantes que le sable de la mer; Voilà pourquoi mes paroles vont jusqu'à la folie!

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Car les flèches du Tout-Puissant m'ont percé, Et mon âme en suce le venin; Les terreurs de Dieu se rangent en bataille contre moi.

Căci săgeţile Celui Atotputernic m'au străpuns, sufletul meu le suge otrava, şi groază Domnului bagă fiori în mine!

L'âne sauvage crie-t-il auprès de l'herbe tendre? Le boeuf mugit-il auprès de son fourrage?

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeaţă? Mugeşte boul cînd are de mîncare?

Peut-on manger ce qui est fade et sans sel? Y a-t-il de la saveur dans le blanc d'un oeuf?

Poţi mînca ce -i fără gust şi fără sare? Are vreun gust albuşul unui ou?

Ce que je voudrais ne pas toucher, C'est là ma nourriture, si dégoûtante soit-elle!

Orice lucru de care aş vrea să nu m'ating, acela -i hrana mea, fie cît de greţoasă ea!

Puisse mon voeu s'accomplir, Et Dieu veuille réaliser mon espérance!

O, de mi s'ar asculta dorinţa, şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

Qu'il plaise à Dieu de m'écraser, Qu'il étende sa main et qu'il m'achève!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Şi mîna şi să mă prăpădească!

Il me restera du moins une consolation, Une joie dans les maux dont il m'accable: Jamais je n'ai transgressé les ordres du Saint.

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleşeşte: că niciodată n'am călcat poruncile Celui Sfînt.

Pourquoi espérer quand je n'ai plus de force? Pourquoi attendre quand ma fin est certaine?

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aştept, cînd sfîrşitul se ştie?

Ma force est-elle une force de pierre? Mon corps est-il d'airain?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Ne suis-je pas sans ressource, Et le salut n'est-il pas loin de moi?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, şi n'a fugit mîntuirea de mine?

Celui qui souffre a droit à la compassion de son ami, Même quand il abandonnerait la crainte du Tout-Puissant.

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăseşte frica de Cel Atot puternic.

Mes frères sont perfides comme un torrent, Comme le lit des torrents qui disparaissent.

Fraţii mei s'au arătat înşelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Les glaçons en troublent le cours, La neige s'y précipite;

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădeşte pe ele;

Viennent les chaleurs, et ils tarissent, Les feux du soleil, et leur lit demeure à sec.

vine arşiţa vremii şi seacă, vine căldura soarelui, şi li se usucă albia.

Les caravanes se détournent de leur chemin, S'enfoncent dans le désert, et périssent.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, şi pier.

Les caravanes de Théma fixent le regard, Les voyageurs de Séba sont pleins d'espoir;

Cetele celor din Tema se uită ţintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Ils sont honteux d'avoir eu confiance, Ils restent confondus quand ils arrivent.

Dar rămîn înşelaţi în nădejdea lor, rămîn uimiţi cînd ajung la ele.

Ainsi, vous êtes comme si vous n'existiez pas; Vous voyez mon angoisse, et vous en avez horreur!

Aşa sînteţi şi voi acum pentru mine. Voi îmi vedeţi necazul, şi vă îngroziţi!

Vous ai-je dit: Donnez-moi quelque chose, Faites en ma faveur des présents avec vos biens,

V'am zis eu oare: ,Daţi-mi ceva, cheltuiţi din averile voastre pentru mine,

Délivrez-moi de la main de l'ennemi, Rachetez-moi de la main des méchants?

scăpaţi-mă din mîna vrăjmaşului, răscumpăraţi-mă din mîna celor răi?`

Instruisez-moi, et je me tairai; Faites-moi comprendre en quoi j'ai péché.

Învăţaţi-mă, şi voi tăcea; faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.

Que les paroles vraies sont persuasives! Mais que prouvent vos remontrances?

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Voulez-vous donc blâmer ce que j'ai dit, Et ne voir que du vent dans les discours d'un désespéré?

Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis, şi să nu vedeţi decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Vous accablez un orphelin, Vous persécutez votre ami.

Voi năpăstuiţi pe orfan, prigoniţi pe prietenul vostru.

Regardez-moi, je vous prie! Vous mentirais-je en face?

Uitaţi-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minţi în faţă!

Revenez, ne soyez pas injustes; Revenez, et reconnaissez mon innocence.

Întoarceţi-vă, nu fiţi nedrepţi; întoarceţi-vă, şi mărturisiţi că sînt nevinovat!

Y a-t-il de l'iniquité sur ma langue, Et ma bouche ne discerne-t-elle pas le mal?

Este vreo nelegiuire pe limba mea, şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?