Psalms 18

Edelläveisaajalle, Davidin Herran palvelian Psalmi, joka Herralle nämät veisun sanat puhui sinä päivänä, jona Herra hänen vapahti kaikkein vihollistensa käsistä ja Saulin käsistä. Ja hän sanoi: minä rakastan sydämestäni sinua, Herra, minun voimani.
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cîntării acesteia, cînd l -a scăpat Domnul din mîna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mîna lui Saul. El a zis:) ,,Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!
Herra, minun kallioni, minun linnani ja minun vapahtajani; minun Jumalani on minun vahani, johon minä turvaan: minun kilpeni, ja minun autuuteni sarvi, ja minun varjelukseni.
Doamne, Tu eşti stînca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stînca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!
Minä kiitän ja avukseni huudan Herraa, niin minä vapahdetaan vihollisistani.
Eu strig: ,Lăudat să fie Domnul!` şi sînt izbăvit de vrăjmaşii mei.
Sillä kuoleman siteet olivat käärineet minun ympäri, ja Belialin ojat peljättivät minun.
Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră rîurile pieirii;
Helvetin siteet kietoivat minun: kuoleman paulat ennättivät minun.
mă înfăşuraseră legăturile mormîntului, şi mă prinseseră laţurile morţii.
Ahdistuksessani minä avukseni huudan Herraa, ja minun Jumalani tykö minä huudan: niin hän kuulee ääneni templistänsä, ja minun huutoni hänen edessänsä tulee hänen korviinsa.
Dar, în strîmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns pînă la El, pînă la urechile Lui.
Maa liikkui ja vapisi, ja vuorten perustukset liikkuivat: he värisivät, koska hän vihastui.
Atunci s'a sguduit pămîntul şi s'a cutremurat, temeliile munţilor s'au mişcat, şi s'au clătinat, pentru că El se mîniase.
Savu suitsi hänen sieraimistansa ja kuluttava tuli hänen suustansa, niin että hiilet siitä syttyivät.
Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Hän notkisti taivaat ja astui alas, ja synkiä pimeys oli hänen jalkainsa alla.
A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui.
Hän astui Kerubimin päälle ja lensi, ja hän lensi tuulen sulkain päällä.
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea plutind pe aripile vîntului.
Hän pani pimeyden majansa ympärille, ja mustat paksut pilvet, jossa hän lymyssä oli.
Întunerecul Şi -l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.
Kirkkaudesta hänen edessänsä hajosivat pilvet rakeilla ja leimauksilla.
Din strălucirea, care se răsfrîngea înaintea Lui, ieşeau nori, cari aruncau grindină şi cărbuni de foc.
Ja Herra jylisti taivaissa, Ylimmäinen antoi pauhinansa, rakeilla ja leimauksilla.
Domnul a tunat în ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul, cu grindină şi cărbuni de foc.
Hän ampui nuolensa ja hajoitti heitä: hän iski kovat leimaukset, ja peljätti heitä,
A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a înmulţit loviturile trăsnetului şi i -a pus pe fugă.
Ja niin ilmestyivät vetten kuljut, ja maan perustukset ilmaantuivat, Herra, sinun kovasta nuhtelemisestas ja sinun sieraimies hengen puhalluksesta.
Atunci s'a văzut albia apelor, şi s'au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.
Hän lähetti korkeudesta ja otti minun, ja veti minun ulos suurista vesistä.
El Şi -a întins mîna de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari; Ps. 144. 7.
Hän vapahti minun voimallisista vihollisistani, jotka minua väkevämmät olivat.
m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei, cari erau mai tari decît mine.
Ne ennättivät minun tuskapäivänäni; mutta Herra tuli minun turvakseni.
Ei năvăliseră deodată peste mine în ziua strîmtorării mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.
Ja hän vei minun lakialle: hän tempasi minun ulos; sillä hän mielistyi minuun.
El m'a scos la loc larg, şi m'a scăpat, pentrucă mă iubeşte.
Herra maksoi minulle minun vanhurskauteni jälkeen: hän antoi minulle kätteni puhtauden jälkeen.
Domnul mi -a făcut după neprihănirea mea, mi -a răsplătit după curăţia mînilor mele:
Sillä minä pidän Herran tiet, ja en ole Jumalaani vastaan.
căci am păzit căile Domnului, şi n'am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.
Sillä kaikki hänen oikeutensa ovat silmäini edessä, ja hänen käskyjänsä en minä tyköäni hylkää.
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
Vaan olen vakaa hänen edessänsä ja vältän vääryyttä.
Am fost fără vină faţă de El, şi m'am păzit de fărădelegea mea.
Sentähden Herra kostaa minulle vanhurskauteni perästä, kätteni puhtauden jälkeen, silmäinsä edessä.
Deaceea, Domnul mi -a răsplătit după neprihănirea mea, după curăţia mînilor mele înaintea ochilor Lui.
Pyhäin kanssa sinä pyhä olet, ja toimellisten kanssa toimellinen.
Cu cel bun Tu Te arăţi bun, cu omul neprihănit Te arăţi neprihănit;
Puhdasten kanssa sinä puhdas olet, ja nurjain kanssa sinä nurja olet.
cu cel curat Te arăţi curat, şi cu cel stricat Te porţi după stricăciunea lui.
Sillä sinä vapahdat ahdistetun kansan, ja korkiat silmät sinä alennat.
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi smereşti privirile trufaşe.
Sillä minun kynttiläni sinä valaiset; Herra minun Jumalani valaisee minun pimeyteni.
Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunerecul meu.
Sillä sinun kauttas minä sotaväen murran, ja minun Jumalassani karkaan muurin ylitse.
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.
Jumalan tie on täydellinen. Herran puheet tulella koetellut: hän on kaikkein kilpi, jotka häneen uskaltavat.
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El.
Sillä kuka on Jumala, paitsi Herraa? ja kuka on kallio, paitsi Jumalaamme?
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul, şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
Jumala vyöttää minun voimalla, ja panee minun tieni viattomaksi.
Dumnezeu mă încinge cu putere, şi mă povăţuieşte pe calea cea dreaptă.
Hän tekee jalkani niinkuin peurain jalat, ja asettaa minun korkeudelle.
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi mă aşează pe înălţimile mele
Hän opettaa käteni sotimaan, ja käsivarteni vaskijoutsea vetämään.
El îmi deprinde mînile la luptă, aşa că braţele mele întind arcul de aramă.
Ja sinä annoit minulle autuutes kilven, ja sinun oikia kätes vahvistaa minun: ja koskas minun alennat, niin sinä teet minun suureksi.
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, dreapta Ta mă sprijineşte, şi îndurarea Ta mă face mare.
Sinä levitit minun askeleeni minun allani, ettei minun kantapääni livistyneet.
Tu lărgeşti drumul supt paşii mei, şi nu-mi alunecă glesnele.
Minä ajan vihollisiani takaa ja käsitän heitä, ja en palaja, ennenkuin minä heidät hukutan.
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, îi ajung, şi nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
Minä runtelen heitä, ettei he taida nousta: heidän täytyy kaatua jalkaini alla.
Îi zdrobesc, de nu pot să se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.
Sinä valmistat minun voimalla sotaan: sinä taivutat minun alleni ne, jotka nousevat minua vastaan.
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, şi răpui pe protivnicii mei supt picioarele mele.
Sinä annat minulle viholliseni kaulan, ja minä kadotan vainoojani.
Tu faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi eu nimicesc pe cei ce mă urăsc.
He huutavat, vaan ei ole auttajaa: Herran tykö, mutta ei hän vastaa heitä.
Ei strigă, dar n'are cine să -i scape! Strigă către Domnul, dar nu le răspunde!
Minä survon heitä niinkuin maan tomun tuulen edessä, ja heitän pois niinkuin loan kaduilta.
Îi pisez ca praful, pe care -l ia vîntul, îi calc în picioare ca noroiul de pe uliţe.
Sinä pelastat minua riitaisesta kansasta: sinä asetat minun pakanain pääksi; se kansa, jota en minä tuntenut, palvelee minua.
Tu mă scapi din neînţelegerile poporului; mă pui în fruntea neamurilor; un popor, pe care nu -l cunoaşteam, îmi este supus.
Se kuultelee minua kuuliaisilla korvilla: muukalaiset lapset kieltävät minun.
El ascultă de mine la cea dintîi poruncă, fiii străinului mă linguşesc.
Muukalaiset lapset vaipuvat ja vapisevat siteissänsä.
Fiilor străinului li se moaie inima de mine, şi ies tremurînd din cetăţuile lor.
Herra elää, ja kiitetty olkoon minun kallioni, ja minun autuuteni Jumala olkoon ylistetty!
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Mărit să fie Dumnezeul mîntuirii mele,
Jumala, joka minulle koston antaa, ja vaatii kansat minun alleni;
Dumnezeu, răzbunătorul meu, care îmi supune popoarele,
Joka minua auttaa vihollisistani: sinä korotat myös minun niistä, jotka karkaavat minua vastaan: sinä pelastat minua väkivaltaisesta miehestä.
şi mă izbăveşte de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă scapi de omul asupritor.
Sentähden minä kiitän sinua, Herra, pakanain seassa, ja veisaan nimelles kiitoksen,
Deaceea, Doamne, Te voi lăuda printre neamuri, voi cînta spre slava Numelui Tău.
Joka suuren autuuden kuninkaallensa osoittaa, ja tekee hyvästi voidellullensa, Davidille, ja hänen siemenellensä ijankaikkisesti.
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi dă îndurare unsului Său: lui David, şi seminţei lui, pe vecie.