Psalms 130

Veisu korkeimmassa Kuorissa. Syvyydessä minä huudan sinua, Herra.
(O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!
Herra, kuule minun ääneni: vaarinottakaan korvas rukousteni äänestä.
Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!
Jos sinä, Herra, soimaat syntiä: Herra, kuka siis pysyy?
Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?
Sillä sinun tykönäs on anteeksi antamus, että sinua peljättäisiin.
Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.
Minä odotan Herraa: sieluni odottaa, ja minä toivon hänen sanansa päälle.
Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.
Sieluni vartioitsee Herraa huomenvartiosta toiseen huomenvartioon asti.
Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.
Israel toivokaan Herran päälle; sillä Herralla on armo, ja runsas lunastus hänellä.
Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!
Ja hän lunastaa Israelin kaikista synneistänsä.
El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.