Psalms 122

Davidin veisu korkeimmassa Kuorissa. Minä iloitsen niistä, jotka minulle sanovat: että me menemme Herran huoneeseen,

(O cîntare a treptelor. Un psalm al lui David.) Mă bucur cînd mi se zice; ,,Haidem la Casa Domnului!``

Ja että meidän jalkamme pitää seisoman sinun porteissas, Jerusalem.

Picioarele mi se opresc în porţile tale, Ierusalime!

Jerusalem on rakennettu kaupungiksi, johon on tuleminen kokoon,

Ierusalime, tu eşti zidit ca o cetate făcută dintr'o bucată!

Että sukukunnat astuisivat sinne ylös, Herran sukukunnat, Israelille todistukseksi, kiittämään Herran nimeä.

Acolo se suie seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude Numele Domnului.

Sillä siellä ovat istuimet rakennetut tuomittaa, Davidin huoneen istuimet.

Căci acolo sînt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.

Toivottakaat Jerusalemille rauhaa: he menestyköön, jotka sinua rakastavat!

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc, să se bucure de odihnă.

Rauha olkoon sinun muureis sisällä, ja onni sinun huoneissas!

Pacea să fie între zidurile tale, şi liniştea în casele tale domneşti!

Minun veljieni ja ystäväini tähden minä toivotan nyt sinulle rauhaa!

Din pricina fraţilor şi prietenilor mei, doresc pacea în sînul tău.

Herran meidän Jumalamme huoneen tähden etsin minä sinun parastas.

Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru. fac urări pentru fericirea ta.