Proverbs 15

Suloinen vastaus hillitse vihan, mutta kova sana saattaa mielen karvaaksi.

Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.

Viisasten kieli saattaa opetuksen suloiseksi, vaan tyhmäin suu aina hulluuta sylkee.

Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -

Herran silmät katselevat joka paikassa, sekä pahat että hyvät.

Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -

Terveellinen kieli on elämän puu: vaan valhettelevainen saattaa sydämen kivun.

Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -

Tyhmä laittaa isänsä kurituksen; vaan joka rangaistuksen ottaa, hän tulee taitavaksi.

Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -

Vanhurskaan huoneessa on yltäkyllä; vaan jumalattoman saalis on hävintö.

În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -

Viisasten huulet jakavat neuvoa; vaan tyhmäin sydän ei ole niin.

Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -

Jumalattoman uhri on Herralle kauhistus; vaan jumalisten rukous on hänelle otollinen.

Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -

Jumalattoman tie on Herralle kauhistus; vaan joka vanhursjautta noudattaa, on hänelle rakas.

Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -

Kuritus on sille paha, joka hylkää tiensä: ja joka rangaistusta vihaa, hänen pitää kuoleman.

Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -

Helvetti ja kadotus on Herran edessä: kunka paljon enemmin ihmisten lasten sydämet.

Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -

Ei pilkkaaja rakasta sitä, joka häntä rankaisee, ja ei hän mene viisasten tykö.

Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -

Iloinen sydän tekee iloiset kasvot; vaan koska sydän on surullinen, niin rohkeus raukee.

O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -

Ymmärtäväinen sydän etsii viisautta; vaan tyhmäin suu tyhmyydellä ravitaan.

Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -

Surullisella ihmisellä ei ole koskaan hyvää päivää; vaan jolla hyvä sydän on, hänellä on joka päivä vieraspito.

Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -

Parempi on vähä Herran pelvossa, kuin suuri tavara ilman lepoa.

Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -

Parempi on ateria kaalia rakkaudessa, kuin syötetty härkä vihassa.

Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -

Vihainen mies saattaa toran matkaan; mutta kärsivällinen asettaa riidan.

Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -

Laiskan tie on orjantappurainen; vaan hurskasten tie on tasainen.

Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -

Viisas poika iloittaa isänsä, ja hullu ihminen häpäisee äitinsä.

Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -

Hulluulle on tyhmyys iloksi; vaan toimellinen mies pysyy oikialla tiellä.

Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -

Aivoitus raukee ilman neuvoaa; vaan jossa monta neuvonantajaa on, se on vahva.

Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -

Se on ihmisen ilo, että hän toimella vastata taitaa, ja aikanansa sanottu sana on otollinen.

Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -

Elämän tie johdattaa viisaan ylöspäin, välttämään helvettiä, joka alhaalla on.

Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -

Herra ylpeiden huoneet kukistaa, ja vahvistaa lesken rajat.

Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -

Ilkiäin aivoitukset ovat Herralle kauhistukseksi; vaan toimellinen puhe on otollinen.

Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -

Ahneudella voitetut kukistavat oman huoneensa; vaan joka lahjoja vihaa, saa elää.

Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -

Vanhurskaan sydän ajattelee vastausta; vaan jumalattoman suu ammuntaa pahaa.

Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -

Herra on kaukana jumalattomista; vaan hän kuulee vanhurskasten rukoukset.

Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -

Suloinen kasvo iloittaa sydämen: hyvä sanoma tekee luut lihaviksi.

O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -

Korva, joka kuulee elämän rangaistusta, on asuva viisasten seassa.

Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -

Joka ei itsiänsä salli kurittaa, se katsoo ylön sielunsa; vaan joka rangaistusta kuulee, hän tulee viisaaksi.

Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -

Herran pelko on kuritus viisauteen, ja kunnian edellä käy nöyryys.

Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -