II Samuel 22

Ja David puhui Herralle nämät veisun sanat sinä päivänä, jona Herra oli hänen vapahtanut kaikkein vihollistensa käsistä ja Saulin käsistä,
David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.
Ja sanoi: Herra on minun kallioni, ja minun linnani, ja minun vapahtajani;
El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.
Jumala on minun vahani,johon minä turvaan; minun kilpeni, ja minun autuuteni sarvi, ja minun varjelukseni, ja minun turvani; minun vapahtajani, joka minun pelastaa vääryydestä.
Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.
Ylistettävää Herraa minä avukseni huudan; ja minä vapahdetaan vihollisistani.
Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.
Sillä kuoleman aallot ovat minun piirittäneet, ja Belialin ojat peljättivät minun.
Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;
Helvetin siteet kietoivat minun, ja kuoleman paulat ennättivät minun.
legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.
Ahdistuksessani minä avukseni huudan Herraa, ja minun Jumalani tykö minä huudan; niin hän kuulee minun ääneni templissänsä, ja minun parkuni tulee hänen korviinsa.
În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.
Maa järisi ja vapisi, ja taivaan perustukset liikkuivat; he värisivät, kuin hän vihastui.
Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.
Savu suitsi hänen sieramistansa ja kuluttavainen tuli hänen suustansa, niin että hiilet siitä syttyivät.
Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.
Hän notkisti taivaat ja astui alas; ja synkiä pimeys oli hänen jalkainsa alla.
A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.
Ja hän astui Kerubimin päälle ja lensi, ja näkyi tuulen sulkain päällä.
Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;
Hän pani pimeyden majaksi ympärillensä, ja paksut ja vedestä mustat pilvet.
era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.
Siitä kirkkaudesta hänen edessänsä paloivat tuliset hiilet.
Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.
Herra jylisti taivaassa, Ylimmäinen antoi pauhinansa.
Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;
Hän ampui nuolia ja hajoitti heitä, hän iski leimaukset ja peljätti heitä.
a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.
Ja niin ilmestyivät meren kuljut, ja maan perustukset ilmaantuivat Herran kovasta nuhtelemisesta ja hänen sieramiensa hengen puhalluksesta.
Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.
Hän lähetti korkeudesta ja otti minun ja veti minun ulos suurista vesistä.
El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;
Hän vapahti minun väkevistä vihollisistani, vainollisiltani, jotka olivat minua väkevämmät.
m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.
Ne ennättivät minun tuskapäivänäni; mutta Herra tuli minun turvakseni.
Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,
Hän vei minun ulos lakialle, ja pelasti minun; sillä hän mielistyi minuun.
El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.
Herra maksoi minulle vanhurskauteni jälkeen, hän antoi minulle kätteni puhtauden jälkeen.
Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;
Sillä minä pidän Herran tiet ja en ole jumalatoin minun Jumalaani vastaan.
căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.
Sillä kaikki hänen oikeutensa ovat silmäni edessä, ja hänen käskyjänsä en minä tyköäni hylkää,
Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.
Vaan olen vakaa hänen edessänsä, ja vältän vääryyttä:
Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.
Sentähden kostaa Herra minulle vanhurskauteni perästä, puhtauteni jälkeen hänen silmäinsä edessä.
De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.
Pyhäin kanssa sinä olet pyhä, ja toimellisten kanssa toimellinen.
Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,
Puhdasten kanssa sinä olet puhdas, ja nurjain kanssa sinä olet nurja.
cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.
Sinä vapahdat ahdistetun kansan ja sinun silmäs ovat korkeita vastaan, ja sinä nöyryytät ne.
Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.
Sillä sinä Herra olet valkeuteni: Herra valaisee pimeyteni.
Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.
Sillä sinun kauttas minä sotaväen lävitse juoksen, ja Jumalassani karkaan muurin ylitse.
Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.
Jumalan tie on täydellinen, Herran puhe tulella koeteltu: hän on kaikkein kilpi, jotka hänen päällensä uskaltavat.
Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.
Sillä kuka on Jumala, paitsi Herraa? ja kuka on kallio paitsi meidän Jumalaamme?
Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?
Jumala on väkevyyteni ja voimani: hän avaa minun tieni täydellisesti.
Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....
Hän tekee jalkani peurain kaltaiseksi, ja asettaa minun korkeuteni päälle.
El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.
Hän opettaa käteni sotimaan ja käsivarteni vaskijoutsea jännittämään.
Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.
Ja sinä annoit minulle sinun autuutes kilven: Ja kuin sinä nöyryytät minun, teet sinä minun suureksi.
Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.
Sinä levitit minun askeleeni minun allani, ja ei minun kantapääni livistyneet.
Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.
Minä ajan vihollisiani takaa ja hävitän heitä, Ja en palaja ennenkuin minä heidät hukutan.
Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.
Minä hukutan heidät ja runtelen, ettei heidän pidä nouseman; heidän täytyy kaatua jalkaini alle.
Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.
Sinä valmistat minun voimalla sotaan, sinä taivutat minun alleni ne, jotka nousevat minua vastaan.
Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.
Ja sinä annat minulle viholliseni kaulan; ja minä kadotan vainoojani.
Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.
He huutavat, vaan ei ole auttajaa: Herran tykö, mutta ei hän vastaa heitä.
Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!
Minä survon heitä niinkuin maan tomun, ja muserran heidän rikki ja hajoitan heidät niinkuin loan kaduilta.
Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.
Sinä pelastat minua riitaisesta kansasta, ja asetat minun pakanain pääksi: se kansa, jota en minä tuntenut, palvelee minua.
Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.
Muukalaiset lapset viekastelevat minua, korvan kuuloon he kuulevat minua.
Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.
Muukalaiset lapset vaipuvat ja vapisevat siteistänsä.
Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.
Herra elää, ja kiitetty olkoon minun kallioni, ja ylistetty olkoon Jumala, minun autuuteni kallio!
Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,
Jumala, joka minulle koston antaa ja vaatii kansat minun alleni,
Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,
Joka minua johdatat ulos vihollisistani ja korotat minun niistä, jotka karkaavat minua vastaan, sinä pelastat minua väkivaltaisesta miehestä.
şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.
Sentähden minä kiitän sinua Herra pakanain seassa, ja sinun nimelles kiitoksen veisaan.
De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.
Joka kuninkaallensa suuren autuuden osoittaa ja tekee laupiuden voidellullensa, Davidille ja hänen siemenehensä ijankaikkisesti.
El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``