Proverbs 7

Mia filo! konservu miajn vortojn, Kaj gardu ĉe vi miajn moralordonojn.
Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
Konservu miajn moralordonojn, kaj vivu; Kaj mian instruon, kiel la pupilon de viaj okuloj.
Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
Ligu ilin al viaj fingroj; Skribu ilin sur la tabelo de via koro.
Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
Diru al la saĝo: Vi estas mia fratino; Kaj la prudenton nomu mia parencino;
Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
Por ke vi estu gardata kontraŭ fremda edzino, Kontraŭ fremdulino, kies paroloj estas glataj.
ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
Ĉar mi rigardis tra fenestro de mia domo, Tra mia krado;
Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
Kaj mi vidis inter la naivuloj, Mi rimarkis inter la nematuruloj junulon senprudentan,
Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
Kiu pasis sur la placo preter ŝia angulo, Kaj iris la vojon al ŝia domo,
Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
En krepusko, en vespero de tago, Kiam fariĝis nokto kaj mallumo.
Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
Kaj jen renkonte al li iras virino En ornamo de publikulino, ruzema je la koro.
Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
Bruema kaj vagema; Ŝiaj piedoj ne loĝas en ŝia domo.
Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
Jen ŝi estas sur la strato, jen sur la placoj, Kaj apud ĉiu angulo ŝi embuskas.
cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
Kaj ŝi kaptis lin, kaj kisis lin Kun senhonta vizaĝo, kaj diris al li:
Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
Mi devis alporti dankan oferdonon; Hodiaŭ mi plenumis mian solenan promeson.
,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
Tial mi eliris al vi renkonte, Por serĉi vian vizaĝon, kaj mi vin trovis.
De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
Mi bele kovris mian liton Per multkoloraj teksaĵoj el Egiptujo.
Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
Mi parfumis mian kuŝejon Per mirho, aloo, kaj cinamo.
mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
Venu, ni ĝuu sufiĉe volupton ĝis la mateno, Ni plezuriĝu per la amo.
Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
Ĉar mia edzo ne estas hejme, Li iris en malproksiman vojon;
Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
La sakon kun mono li prenis kun si; Li revenos hejmen je la plenluno.
a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
Ŝi forlogis lin per sia multeparolado, Per sia glata buŝo ŝi lin entiris.
Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
Li tuj iras post ŝi, Kiel bovo iras al la buĉo Kaj kiel katenita malsaĝulo al la puno;
De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
Ĝis sago fendas al li la hepaton; Kiel birdo rapidas al la kaptilo, Kaj ne scias, ke ĝi pereigas sian vivon.
ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
Kaj nun, infanoj, aŭskultu min, Atentu la vortojn de mia buŝo.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
Via koro ne flankiĝu al ŝia vojo, Ne eraru sur ŝia irejo;
Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
Ĉar multajn ŝi vundis kaj faligis, Kaj multegaj estas ŝiaj mortigitoj.
Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
Ŝia domo estas vojoj al Ŝeol, Kiuj kondukas malsupren al la ĉambroj de la morto.
Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.