Job 21

Maar Job antwoordde en zeide:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Hoort aandachtelijk mijn rede, en laat dit zijn uw vertroostingen.

,,Ascultaţi, ascultaţi cuvintele mele, daţi-mi măcar această mîngîiere.

Verdraagt mij, en ik zal spreken; en nadat ik gesproken zal hebben, spot dan.

Lăsaţi-mă să vorbesc, vă rog; şi, după ce voi vorbi, veţi putea să vă bateţi joc.

Is (mij aangaande) mijn klacht tot den mens? Doch of het zo ware, waarom zou mijn geest niet verdrietig zijn?

Oare împotriva unui om se îndreaptă plîngerea mea? Şi pentruce n'aş fi nerăbdător?

Ziet mij aan, en wordt verbaasd, en legt de hand op den mond.

Priviţi-mă, miraţi-vă, şi puneţi mîna la gură.

Ja, wanneer ik daaraan gedenk, zo word ik beroerd, en mijn vlees heeft een gruwen gevat.

Cînd mă gîndesc, mă înspăimînt, şi un tremur îmi apucă tot trupul:

Waarom leven de goddelozen, worden oud, ja, worden geweldig in vermogen?

Pentruce trăiesc cei răi? Pentruce îi vezi îmbătrînind şi sporind în putere?

Hun zaad is bestendig met hen voor hun aangezicht, en hun spruiten zijn voor hun ogen.

Sămînţa lor se întăreşte cu ei şi în faţa lor, odraslele lor propăşesc supt ochii lor.

Hun huizen hebben vrede zonder vreze, en de roede Gods is op hen niet.

În casele lor domneşte pacea, fără umbră de frică; nuiaua lui Dumnezeu nu vine să -i lovească.

Zijn stier bespringt, en mist niet; zijn koe kalft, en misdraagt niet.

Taurii lor sînt plini de vlagă şi prăsitori, juncanele lor zămislesc şi nu leapădă.

Hun jonge kinderen zenden zij uit als een kudde, en hun kinderen huppelen.

Îşi lasă copiii să se împrăştie ca nişte oi, şi copiii se sbeguiesc în jurul lor.

Zij heffen op met de trommel en de harp, en zij verblijden zich op het geluid des orgels.

Cîntă cu sunet de tobă şi de arfă, se desfătează cu sunete de caval.

In het goede verslijten zij hun dagen; en in een ogenblik dalen zij in het graf.

Îşi petrec zilele în fericire, şi se pogoară într'o clipă în locuinţa morţilor.

Nochtans zeggen zij tot God: Wijk van ons, want aan de kennis Uwer wegen hebben wij geen lust.

Şi totuş ziceau lui Dumnezeu: ,Pleacă dela noi. Nu voim să cunoaştem căile Tale.

Wat is de Almachtige, dat wij Hem zouden dienen? En wat baat zullen wij hebben, dat wij Hem aanlopen zouden?

Ce este Cel Atot puternic, ca să -I slujim? Ce vom cîştiga dacă -I vom înălţa rugăciuni?

Doch ziet, hun goed is niet in hun hand; de raad der goddelozen is verre van mij.

Ce! nu sînt ei în stăpînirea fericirii? -Departe de mine sfatul celor răi! -

Hoe dikwijls geschiedt het, dat de lamp der goddelozen uitgeblust wordt, en hun verderf hun overkomt; dat God hun smarten uitdeelt in Zijn toorn!

dar de multe ori se întîmplă să li se stingă candela, să vină sărăcia peste ei, să le dea şi lor Dumnezeu partea lor de dureri în mînia Lui,

Dat zij gelijk stro worden voor den wind, en gelijk kaf, dat de wervelwind wegsteelt;

să fie ca paiul luat de vînt, ca pleava luată de vîrtej?

Dat God Zijn geweld weglegt voor Zijn kinderen, hem vergeldt, dat hij het gewaar wordt;

Veţi zice că pentru fiii Săi păstrează Dumnezeu pedeapsa. Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui să -l pedepsească Dumnezeu, ca să simtă;

Dat zijn ogen zijn ondergang zien, en hij drinkt van de grimmigheid des Almachtigen!

el ar trebui să-şi vadă nimicirea, el ar trebui să bea mînia Celui Atotputernic.

Want wat lust zou hij na zich aan zijn huis hebben, als het getal zijner maanden afgesneden is?

Căci, ce -i pasă lui ce va fi de casa lui după el, cînd numărul lunilor i s'a împlinit?

Zal men God wetenschap leren, daar Hij de hogen richt?

Oare pe Dumnezeu Îl vom învăţa minte, pe El, care cîrmuieşte duhurile cereşti?

Deze sterft in de kracht zijner volkomenheid, daar hij gans stil en gerust was;

Unul moare în mijlocul propăşirii, păcii şi fericirii,

Zijn melkvaten waren vol melk, en het merg zijner benen was bevochtigd.

cu coapsele încărcate de grăsime, şi măduva oaselor plină de suc.

De ander daarentegen sterft met een bittere ziel, en hij heeft van het goede niet gegeten.

Altul moare, cu amărăciunea în suflet, fără să se fi bucurat de vreo fericire,

Zij liggen te zamen neder in het stof, en het gewormte overdekt ze.

şi amîndoi adorm în ţărînă, amîndoi sînt mîncaţi de viermi.

Ziet, ik weet ulieder gedachten, en de boze verdichtselen, waarmede gij tegen mij geweld doet.

Ştiu eu bine cari sînt gîndurile voastre, ce judecăţi nedrepte rostiţi asupra mea.

Want gij zult zeggen: Waar is het huis van den prins, en waar is de tent van de woningen der goddelozen?

Voi ziceţi: ,Unde este casa apăsătorului? Unde este cortul în care locuiau nelegiuiţii?`

Hebt gijlieden niet gevraagd de voorbijgaanden op den weg, en kent gij hun tekenen niet?

Dar ce! n'aţi întrebat pe călători, şi nu ştiţi ce istorisesc ei?

Dat de boze onttrokken wordt ten dage des verderfs; dat zij ten dage der verbolgenheden ontvoerd worden.

Cum în ziua nenorocirii, cel rău este cruţat, şi în ziua mîniei, el scapă.

Wie zal hem in het aangezicht zijn weg vertonen? Als hij wat doet, wie zal hem vergelden?

Cine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îi răsplăteşte tot ce a făcut?

Eindelijk wordt hij naar de graven gebracht, en is gedurig in den aardhoop.

Este dus la groapă, şi i se pune o strajă la mormînt.

De kluiten des dals zijn hem zoet, en hij trekt na zich alle mensen; en dergenen, die voor hem geweest zijn, is geen getal.

Bulgării din vale îi sînt mai uşori, căci toţi oamenii merg după el, şi o mulţime îi merge înainte.

Hoe vertroost gij mij dan met ijdelheid, dewijl in uw antwoorden overtreding overig is?

Pentruce dar îmi daţi mîngîieri deşerte? Ce mai rămîne din răspunsurile voastre decît viclenie?``