Psalms 102

Modlitba chudého, když sevřín jsa, před Hospodinem vylévá žádosti své.

(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!

Hospodine, slyš modlitbu mou, a volání mé přijdiž k tobě.

Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!

Neskrývej tváři své přede mnou, v den ssoužení mého nakloň ke mně ucha svého; když k tobě volám, rychle vyslyš mne.

Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.

Nebo mizejí jako dým dnové moji, a kosti mé jako ohniště vypáleny jsou.

Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.

Poraženo jest jako bylina, a usvadlo srdce mé, tak že jsem chleba svého jísti zapomenul.

Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.

Od hlasu lkání mého přilnuly kosti mé k kůži mé.

Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;

Podobný jsem učiněn pelikánu na poušti, jsem jako výr na pustinách.

nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.

Bdím, a jsem jako vrabec osamělý na střeše.

În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.

Každý den utrhají mi nepřátelé moji, a posměvači moji proklínají mnou.

Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,

Nebo jídám popel jako chléb, a k nápoji svému slz přiměšuji,

din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.

Pro rozhněvání tvé a zažžený hněv tvůj; nebo zdvihna mne, hodils mnou.

Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.

Dnové moji jsou jako stín nachýlený, a já jako tráva usvadl jsem.

Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.

Ale ty, Hospodine, na věky zůstáváš, a památka tvá od národu až do pronárodu.

Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.

Ty povstana, smiluješ se nad Sionem, nebo čas jest učiniti milost jemu, a čas uložený přišel.

Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.

Nebo líbost mají služebníci tvoji v kamení jeho, a nad prachem jeho slitují se,

Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.

Aby se báli pohané jména Hospodinova, a všickni králové země slávy tvé,

Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.

Když by Hospodin vzdělal Sion, a ukázal se v slávě své,

El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.

Když by popatřil k modlitbě poníženého lidu, nepohrdaje modlitbou jejich.

Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!

Budeť to zapsáno pro budoucí potomky, a lid, kterýž má stvořen býti, chváliti bude Hospodina,

Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,

Že shlédl s výsosti svatosti své. Hospodin s nebe na zemi že popatřil,

ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;

Aby vyslyšel vzdychání vězňů, a rozvázal ty, kteříž již k smrti oddání byli,

pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,

Aby vypravovali na Sionu jméno Hospodinovo, a chválu jeho v Jeruzalémě,

cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.

Když se spolu shromáždí národové a království, aby sloužili Hospodinu.

El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,

Ztrápilť jest na cestě sílu mou, ukrátil dnů mých,

Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``

Až jsem řekl: Můj Bože, nebeř mne u prostřed dnů mých; od národu zajisté až do pronárodu jsou léta tvá,

Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.

I prvé nežlis založil zemi, a dílo rukou svých, nebesa.

Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.

Onať pominou, ty pak zůstáváš; všecky ty věci jako roucho zvetšejí, jako oděv změníš je, a změněny budou.

Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.

Ty pak jsi tentýž, a léta tvá nikdy nepřestanou. [ (Psalms 102:29) Synové služebníků tvých bydliti budou, a símě jejich zmocní se před tebou. ]

Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.