Proverbs 7

Synu můj, ostříhej řečí mých, a přikázaní má schovej u sebe.
Fiule, păstrează cuvintele mele, şi ţine la tine sfaturile mele.
Ostříhej přikázaní mých, a živ budeš, a naučení mého jako zřítelnice očí svých.
Ţine sfaturile mele, şi vei trăi; păzeşte învăţăturile mele ca lumina ochilor.
Přivaž je na prsty své, napiš je na tabuli srdce svého.
Leagă-le la degete, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
Rci moudrosti: Sestra má jsi ty, a rozumnost přítelkyní jmenuj,
Zi înţelepciunii: ,,Tu eşti sora mea!`` Şi numeşte priceperea prietena ta, -
Aby tě ostříhala od ženy cizí, od postranní, jenž řečmi svými lahodí.
ca să te ferească de nevasta altuia, de străina care întrebuinţează cuvinte ademenitoare.
Nebo z okna domu svého okénkem vyhlédaje,
Stăteam la fereastra casei mele, şi mă uitam prin zăbrele.
Viděl jsem mezi hloupými, spatřil jsem mezi mládeží mládence bláznivého.
Am zărit printre cei neîncercaţi, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte.
Kterýž šel po ulici vedlé úhlu jejího, a cestou k domu jejímu kráčel,
Trecea pe uliţă, la colţul unde stătea una din aceste străine, şi a apucat pe calea care ducea spre locuinţa ei.
V soumrak, u večer dne, ve tmách nočních a v mrákotě.
Era în amurg, seara, în noaptea neagră şi întunecoasă.
A aj, žena potkala ho v ozdobě nevěstčí a chytrého srdce,
Şi, iată că, i -a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă şi cu inima şireată.
Štěbetná a opovážlivá, v domě jejím nezůstávají nohy její,
Era bună de gură şi fără astîmpăr; picioarele nu -i puteau sta acasă:
Jednak vně, jednak na ulici u každého úhlu úklady činící.
cînd în uliţă, cînd în pieţe, pela toate colţurile stătea la pîndă.
I chopila jej, a políbila ho, a opovrhši stud, řekla jemu:
Ea l -a îmbrăţişat şi l -a sărutat, şi cu o faţă fără ruşine i -a zis:
Oběti pokojné jsou u mne, dnes splnila jsem slib svůj.
,,Eram datoare cu o jertfă de mulţămire, azi mi-am împlinit juruinţele.
Protož vyšla jsem vstříc tobě, abych pilně hledala tváři tvé, i nalezla jsem tě.
De aceea ţi-am ieşit înainte, să te caut, şi te-am şi găsit.
Koberci jsem obestřela lůže své, s řezbami a prostěradly Egyptskými,
Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu aşternut de pînzeturi din Egipt;
Vykadila jsem pokojík svůj mirrou a aloe a skořicí.
mi-am stropit aşternutul cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
Poď, opojujme se milostí až do jitra, obveselíme se v milosti.
Vino, să ne îmbătăm de dragoste pînă dimineaţă, să ne desfătăm cu desmierdări!
Nebo není muže doma, odšel na cestu dalekou.
Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într'o călătorie lungă,
Pytlík peněz vzal s sebou, v jistý den vrátí se do domu svého.
a luat cu el sacul cu bani, şi nu se va întoarce acasă decît la luna nouă.``
I naklonila ho mnohými řečmi svými, a lahodností rtů svých přinutila jej.
Tot vorbindu -i, ea l -a ademenit, şi l -a atras cu buzele ei ademenitoare.
Šel za ní hned, jako vůl k zabití chodívá, a jako blázen v pouta, jimiž by trestán byl.
De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă,
Dokudž nepronikla střela jater jeho, pospíchal jako pták k osídlu, nevěda, že ono bezživotí jeho jest.
ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.
Protož nyní, synové, slyšte mne, a pozorujte řečí úst mých.
Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi luaţi aminte la cuvintele gurii mele.
Neuchyluj se k cestám jejím srdce tvé, aniž se toulej po stezkách jejích.
Să nu ţi se abată inima spre calea unei asemenea femei, nu te rătăci pe cărările ei.
Nebo mnohé zranivši, porazila, a silní všickni zmordováni jsou od ní.
Căci ea a făcut să cadă multe jertfe, şi mulţi sînt cei pe cari i -a ucis ea.
Cesty pekelné dům její, vedoucí do skrýší smrti.
Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.