Proverbs 5

Synu můj, pozoruj moudrosti mé, k opatrnosti mé nakloň ucha svého,

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

Abys ostříhal prozřetelnosti, a rtové tvoji šetřili umění.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Nebo rtové cizí ženy strdí tekou, a měkčejší nad olej ústa její.

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

Poslední pak věci její hořké jsou jako pelyněk, ostré jako meč na obě straně ostrý.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Nohy její sstupují k smrti, krokové její hrob uchvacují.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Stezku života snad bys zvážiti chtěl? Vrtkéť jsou cesty její, neseznáš.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Protož, synové, poslechněte mne, a neodstupujte od řečí úst mých.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Vzdal od ní cestu svou, a nepřibližuj se ke dveřím domu jejího,

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

Abys snad nedal jiným slávy své, a let svých ukrutnému,

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

Aby se nenasytili cizí úsilím tvým, a práce tvá nezůstala v domě cizím.

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

I řval bys naposledy, když bys zhubil tělo své a čerstvost svou,

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

A řekl bys: Jak jsem nenáviděl cvičení, a domlouváním pohrdalo srdce mé,

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

A neposlouchal jsem hlasu vyučujících mne, a k učitelům svým nenaklonil jsem ucha svého!

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

O málo, že jsem nevlezl ve všecko zlé u prostřed shromáždění a zástupu.

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Pí vodu z čisterny své, a prameny z prostředku vrchoviště svého.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Nechť se rozlévají studnice tvé ven, a potůčkové vod na ulice.

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Měj je sám sobě, a ne cizí s tebou.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Budiž požehnaný pramen tvůj, a vesel se z manželky mladosti své.

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Laně milostné a srny utěšené; prsy její ať tě opojují všelikého času, v milování jejím kochej se ustavičně.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

Nebo proč bys se kochal, synu můj, v cizí, a objímal život postranní,

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Poněvadž před očima Hospodinovýma jsou cesty člověka, a on všecky stezky jeho váží?

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Nepravosti vlastní jímají bezbožníka takového, a v provazích hříchu svého uvázne.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Takovýť umře, proto že nepřijímal cvičení, a ve množství bláznovství svého blouditi bude.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.