Proverbs 4

Poslouchejte, synové, učení otcova, a pozorujte, abyste poznali rozumnost.

Ascultaţi, fiilor, învăţătura unui tată, şi luaţi aminte, ca să pricepeţi;

Nebo naučení dobré dávám vám, neopouštějtež zákona mého.

căci eu vă dau sfaturi bune: nu lepădaţi învăţătura mea.

Když jsem byl syn u otce svého mladičký, a jediný při matce své,

Căci cînd eram încă fiu la tatăl meu, şi fiu gingaş şi singur la mama mea,

On vyučoval mne a říkal mi: Ať se chopí výmluvností mých srdce tvé, ostříhej přikázaní mých, a živ budeš.

el mă învăţa atunci, şi-mi zicea: ,,Păstrează bine în inima ta cuvintele mele, păzeşte învăţăturile mele, şi vei trăi!

Nabuď moudrosti, nabuď rozumnosti; nezapomínej, ani se uchyluj od řečí úst mých.

Dobîndeşte înţelepciune, dobîndeşte pricepere; nu uita cuvintele gurii mele, şi nu te abate dela ele.

Neopouštějž jí, a bude tě ostříhati; miluj ji, a zachová tě.

N'o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte -o, şi te va ocroti!

Předně moudrosti, moudrosti nabývej, a za všecko jmění své zjednej rozumnost.

Iată începutul înţelepciunii: dobîndeşte înţelepciunea, şi cu tot ce ai, dobîndeşte priceperea.

Vyvyšuj ji, a zvýšíť tě; poctí tě, když ji přijmeš.

Înalţă -o, şi ea te va înălţa; ea va fi slava ta, dacă o vei îmbrăţişa.

Přidá hlavě tvé příjemnosti, korunou krásnou obdaří tě.

Ea îţi va pune pe cap o cunună plăcută, te va împodobi cu o strălucită cunună împărătească.

Slyš, synu můj, a přijmi řeči mé, a tak rozmnoží se léta života tvého.

Ascultă, fiule, primeşte cuvintele mele, şi anii vieţii tale se vor înmulţi.

Cestě moudrosti učím tě, vedu tě stezkami přímými.

Eu îţi arăt calea înţelepciunii, te povăţuiesc pe cărările neprihănirii.

Když choditi budeš, nebude ssoužen krok tvůj, a poběhneš-li, neustrčíš se.

Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit; şi cînd vei alerga, nu te vei poticni.

Chopiž se učení, nepouštěj, ostříhej ho, nebo ono jest život tvůj.

Ţine învăţătura, n'o lăsa din mînă; păstrează -o, căci ea este viaţa ta.

Na stezku bezbožných nevcházej, a nekráčej cestou zlostníků.

Nu intra pe cărarea celor răi, şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi!

Opusť ji, nechoď po ní, uchyl se od ní, a pomiň jí.

Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte -o, şi treci înainte!

Neboť nespí, leč zlost provedou; anobrž zahánín bývá sen jejich, dokudž ku pádu nepřivodí,

Căci ei nu dorm, dacă n'au făcut răul, le piere somnul dacă nu fac pe cineva să cadă;

Proto že jedí chléb bezbožnosti, a víno loupeží pijí.

căci ei mănîncă pîne nelegiuită, şi beau vin stors cu sila.

Ale stezka spravedlivých jako světlo jasné, kteréž rozmáhá se, a svítí až do pravého dne.

Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescînd pînă la miezul zilei.

Cesta pak bezbožných jako mrákota; nevědí, na čem se ustrčiti mohou.

Calea celor răi este ca întunerecul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.

Synu můj, slov mých pozoruj, k řečem mým nakloň ucha svého.

Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele!

Nechať neodcházejí od očí tvých, ostříhej jich u prostřed srdce svého.

Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!

Nebo životem jsou těm, kteříž je nalézají, i všemu tělu jejich lékařstvím.

Căci ele sînt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.

Přede vším, čehož se stříci sluší, ostříhej srdce svého, nebo z něho pochází život.

Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

Odlož od sebe převrácenost úst, a zlost rtů vzdal od sebe.

Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale!

Oči tvé ať k dobrým věcem patří, a víčka tvá ať přímě hledí před tebou.

Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta.

Zvaž stezku noh svých, a všecky cesty tvé ať jsou spraveny.

Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte:

Neuchyluj se na pravo ani na levo, odvrať nohu svou od zlého.

nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.