Lamentations 5

Rozpomeň se, Hospodine, co se nám děje; popatř a viz pohanění naše.

,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!

Dědictví naše obráceno jest k cizím, domové naši k cizozemcům.

Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!

Sirotci jsme a bez otce, matky naše jsou jako vdovy.

Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.

Vody své za peníze pijeme, dříví naše za záplatu přichází.

Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.

Na hrdle svém protivenství snášíme, pracujeme, nedopouští se nám odpočinouti.

Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.

Egyptským podáváme ruky i Assyrským, abychom nasyceni byli chlebem.

Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.

Otcové naši hřešili, není jich, my pak trestáni po nich neseme.

Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.

Služebníci panují nad námi; není žádného, kdo by vytrhl z ruky jejich.

Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.

S opovážením se života svého hledáme chleba svého, pro strach meče i na poušti.

Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.

Kůže naše jako pec zčernaly od náramného hladu.

Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.

Ženám na Sionu i pannám v městech Judských násilé činí.

Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.

Knížata rukou jejich zvěšena jsou, osoby starých nemají v poctivosti.

Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste

Mládence k žernovu berou, a pacholata pod dřívím klesají.

Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.

Starci sedati v branách přestali a mládenci od zpěvů svých.

Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.

Přestala radost srdce našeho, obrátilo se v kvílení plésání naše.

S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.

Spadla koruna s hlavy naší; běda nám již, že jsme hřešili.

A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!

Protoť jest mdlé srdce naše, pro tyť věci zatměly se oči naše,

Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,

Pro horu Sion, že zpuštěna jest; lišky chodí po ní.

este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.

Ty Hospodine, na věky zůstáváš, a stolice tvá od národu do pronárodu.

Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!

Proč se zapomínáš na věky na nás, a opouštíš nás za tak dlouhé časy?

Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?

Obrať nás, ó Hospodine, k sobě,a obráceni budeme; obnov dny naše, jakž byly za starodávna.

Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!

Nebo zdali všelijak zavržeš nás, a hněvati se budeš na nás velice?

Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult