Lamentations 3

Já jsem muž okoušející trápení od metly rozhněvání Božího.

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Zahnal mne, a uvedl do tmy a ne k světlu.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Toliko proti mně se postavuje, a obrací ruku svou přes celý den.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Uvedl sešlost na tělo mé a kůži mou, a polámal kosti mé.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Zastavěl mne a obklíčil přeodpornou hořkostí.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Postavil mne v tmavých místech jako ty, kteříž již dávno zemřeli.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Ohradil mne, abych nevyšel; obtížil ocelivý řetěz můj.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

A jakžkoli volám a křičím, zacpává uši před mou modlitbou.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Ohradil cesty mé tesaným kamenem, a stezky mé zmátl.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Jest nedvěd číhající na mne, lev v skrejších.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Cesty mé stočil, anobrž roztrhal mne, a na to mne přivedl, abych byl pustý.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Natáhl lučiště své, a vystavil mne za cíl střelám.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Postřelil ledví má střelami toulu svého.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Jsem v posměchu se vším lidem svým, a písničkou jejich přes celý den.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Sytí mne hořkostmi, opojuje mne pelynkem.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Nadto potřel o kameníčko zuby mé, vrazil mne do popela.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Tak jsi vzdálil, ó Bože, duši mou od pokoje, až zapomínám na pohodlí,

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

A říkám: Zahynulatě síla má i naděje má, kterouž jsem měl v Hospodinu.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

A však duše má rozvažujíc trápení svá a pláč svůj, pelynek a žluč,

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Rozvažujíc to ustavičně, ponižuje se ve mně.

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

A přivodě sobě to ku paměti, (naději mám),

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Že veliké jest milosrdenství Hospodinovo, když jsme do konce nevyhynuli. Nepřestávajíť zajisté slitování jeho,

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Ale nová jsou každého jitra; převeliká jest pravda tvá.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Díl můj jest Hospodin, říká duše má; protož naději mám v něm.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Dobrý jest Hospodin těm, jenž očekávají na něj, duši té, kteráž ho hledá.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Dobré jest trpělivě očekávajícímu na spasení Hospodinovo.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Dobré jest muži tomu, kterýž by nosil jho od dětinství svého,

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Kterýž by pak byl opuštěn, trpělivě se má v tom, což na něj vloženo,

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Dávaje do prachu ústa svá, až by se ukázala naděje,

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Nastavuje líce tomu, kdož jej bije, a sytě se potupou.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Neboť nezamítá Pán na věčnost;

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

Nýbrž ačkoli zarmucuje, však slitovává se podlé množství milosrdenství svého.

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Netrápíť zajisté z srdce svého, aniž zarmucuje synů lidských.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Aby kdo potíral nohama svýma všecky vězně v zemi,

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

Aby nespravedlivě soudil muže před oblíčejem Nejvyššího,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

Aby převracel člověka v při jeho, Pán nelibuje.

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Kdo jest, ješto když řekl, stalo se něco, a Pán nepřikázal?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Z úst Nejvyššího zdali nepochází zlé i dobré?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Proč by tedy sobě stýskal člověk živý, muž nad kázní za hříchy své?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Zpytujme raději a ohledujme cest našich, a navraťme se až k Hospodinu.

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Pozdvihujme srdcí i rukou svých k Bohu silnému v nebe.

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Myť jsme se zpronevěřili, a zpurní jsme byli, protož ty neodpouštíš.

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Obestřels se hněvem a stiháš nás, morduješ a nešanuješ.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Obestřels se oblakem, aby nemohla proniknouti k tobě modlitba.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Za smeti a povrhel položil jsi nás u prostřed národů těchto.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Rozdírají na nás ústa svá všickni nepřátelé naši.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Strach a jáma potkala nás, zpuštění a setření.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Potokové vod tekou z očí mých pro potření dcery lidu mého.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Oči mé slzí bez přestání, proto že není žádného odtušení,

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

Ažby popatřil a shlédl Hospodin s nebe.

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Oči mé rmoutí duši mou pro všecky dcery města mého.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Loviliť jsou mne ustavičně, jako ptáče, nepřátelé moji bez příčiny.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Uvrhli do jámy život můj, a přimetali mne kamením.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Rozvodnily se vody nad hlavou mou, řekl jsem: Jižtě po mně.

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Vzývám jméno tvé, ó Hospodine, z jámy nejhlubší.

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Hlas můj vyslýchával jsi; nezacpávejž ucha svého před vzdycháním mým a voláním mým.

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

V ten den, v němž jsem tě vzýval, přicházeje, říkávals: Neboj se.

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Pane, zasazuje se o při duše mé, vysvobozoval jsi život můj.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Vidíš, ó Hospodine, převrácenost, kteráž se mně děje, dopomoziž mi k spravedlnosti.

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Vidíš všecko vymstívání se jejich, všecky úklady jejich proti mně.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Slýcháš utrhání jejich, ó Hospodine, i všecky obmysly jejich proti mně,

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

Řeči povstávajících proti mně, a přemyšlování jejich proti mně přes celý den.

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Pohleď, jak při sedání jejich i povstání jejich jsem písničkou jejich.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Dej jim odplatu, Hospodine, podlé díla rukou jejich.

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Dej jim zatvrdilé srdce a prokletí své na ně.

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Stihej v prchlivosti, a vyhlaď je, ať nejsou pod nebem tvým.

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``