Job 39

Víš-li, kterého času rodí kamsíkové, a laň ku porodu pracující spatřil-lis?

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Máš-li v počtu měsíce, kteréž vyplňují? Znáš-li, pravím, čas porodu jejich?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Jak se kladou, plod svůj utiskají, a s bolestí ho pozbývají?

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

Jak se zmocňují mladí jejich, i odchovávají picí polní, a vycházejíce, nenavracují se k nim?

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Kdo propustil zvěř, aby byla svobodná? A řemení divokého osla kdo rozvázal?

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

Jemuž jsem dal pustinu místo domu jeho, a místo příbytku jeho zemi slatinnou.

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

Posmívá se hluku městskému, a na křikání toho, kdož by jej honil, nic nedbá.

El rîde de zarva cetăţilor,

To, což nachází v horách, jest pastva jeho; nebo toliko zeliny hledá.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

Svolí-liž jednorožec, aby tobě sloužil, a u jeslí tvých aby nocoval?

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Připřáhneš-liž provazem jednorožce k orání? Bude-liž vláčeti brázdy za tebou?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Zdaž se na něj ubezpečíš, proto že jest veliká síla jeho, a poručíš jemu svou práci?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Zdaž se jemu dověříš, že sveze semeno tvé, a na humno tvé shromáždí?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Ty-lis dal pávům křídlo pěkné, aneb péro čápu neb pstrosu?

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

A že opouští na zemi vejce svá, ačkoli je v prachu osedí,

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

Nic nemysle, že by je noha potlačiti, aneb zvěř polní pošlapati mohla?

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

Tak se zatvrzuje k mladým svým, jako by jich neměl; jako by neužitečná byla práce jeho, tak jest bez starosti.

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

Nebo nedal jemu Bůh moudrosti, aniž mu udělil rozumnosti.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

Časem svým zhůru se vznášeje, posmívá se koni i jezdci jeho.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

Zdaž ty dáti můžeš koni sílu? Ty-li ozdobíš šíji jeho řehtáním?

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Zdali jej zastrašíš jako kobylku? Anobrž frkání chřípí jeho strašlivé jest.

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

Kopá důl, a pléše v síle své, vycházeje vstříc i zbroji.

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

Směje se strachu, aniž se leká, aniž ustupuje zpátkem před ostrostí meče,

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

Ač i toul na něm chřestí, a blyští se dřevce a kopí.

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

S hřmotem a s hněvem kopá zemi, aniž pokojně stojí k zvuku trouby.

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

Anobrž k zvuku trouby řehce, a zdaleka cítí boj, hluk knížat a prokřikování.

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

Zdali podlé rozumu tvého létá jestřáb, roztahuje křídla svá na poledne?

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

Zdali k rozkazu tvému zhůru se vznáší orlice, a vysoko se hnízdí?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Na skále přebývá, přebývá na špičaté skále jako na hradě,

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

Odkudž hledá pokrmu, kterýž z daleka očima svýma spatřuje.

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

Ano i mladí její střebí krev, a kde těla mrtvá, tu i ona jest. [ (Job 39:31) A tak odpovídaje Hospodin Jobovi, řekl: ] [ (Job 39:32) Zdali hádající se s Všemohoucím obviní jej? Kdo chce viniti Boha, nechť odpoví na to. ] [ (Job 39:33) Tehdy odpověděl Job Hospodinu a řekl: ] [ (Job 39:34) Aj, chaternýť jsem, což bych odpovídal tobě? Ruku svou kladu na ústa svá. ] [ (Job 39:35) Jednou jsem mluvil, ale nebudu již odmlouvati, nýbrž i podruhé, ale nebudu více přidávati. ]

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.