Job 19

Tedy odpověděv Job, řekl:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Dokudž trápiti budete duši mou, a dotírati na mne řečmi svými?

,,Pînă cînd îmi veţi întrista sufletul, şi mă veţi zdrobi cu cuvîntările voastre?

Již na desetkrát zhaněli jste mne, aniž se stydíte, že se zatvrzujete proti mně.

Iată că de zece ori m'aţi batjocorit; nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa?

Ale nechť jest tak, že jsem zbloudil, při mně zůstane blud můj.

Dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sînt răspunzător de aceasta.

Jestliže se pak vždy proti mně siliti chcete, a obviňujíc mne, za pomoc sobě bráti proti mně potupu mou:

Credeţi că mă puteţi lua de sus? Credeţi că mi-aţi dovedit că sînt vinovat?

Tedy vězte, že Bůh podvrátil mne, a sítí svou otáhl mne.

Atunci să ştiţi că Dumnezeu mă urmăreşte, şi mă înveleşte cu laţul Lui.

Nebo aj, volám-li pro nátisk, nemám vyslyšení; křičím-li, není rozsouzení.

Iată, ţip de silnicie, şi nimeni nu răspunde; cer dreptate, şi dreptate nu este!

Cestu mou zapletl tak, abych nikoli projíti nemohl, a stezky mé temnostmi zastřel.

Mi -a tăiat orice ieşire, şi nu pot trece; a răspîndit întunerec pe cărările mele.

Slávu mou se mne strhl, a sňal korunu s hlavy mé.

M'a despoiat de slava mea, mi -a luat cununa de pe cap,

Zpodvracel mne všudy vůkol, abych zahynul, a vyvrátil jako strom naději mou.

m'a zdrobit din toate părţile, şi pier; mi -a smuls nădejdea ca pe un copac.

Nadto zažžel proti mně prchlivost svou, a přičtl mne mezi nepřátely své.

S'a aprins de mînie împotriva mea, S'a purtat cu mine ca şi cu un vrăjmaş.

Pročež přitáhše houfové jeho, učinili sobě ke mně cestu, a vojensky se položili okolo stanu mého.

Oştile Lui au pornit deodată înainte, şi-au croit drum pînă la mine, şi au tăbărît în jurul cortului meu.

Bratří mé ode mne vzdálil, a známí moji všelijak se mne cizí.

A depărtat pe fraţii mei dela mine, şi prietenii mei s'au înstrăinat de mine.

Opustili mne příbuzní moji, a známí moji zapomenuli se na mne.

Rudele mele m'au părăsit, şi cei mai deaproape ai mei m'au uitat.

Podruhové domu mého a děvky mé za cizího mne mají, cizozemec jsem před očima jejich.

Casnicii mei şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sînt un necunoscut.

Na služebníka svého volám, ale neozývá se, i když ho ústy svými pěkně prosím.

Chem pe robul meu, şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.

Dýchání mého štítí se manželka má, ačkoli pokorně jí prosím, pro dítky života mého.

Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, şi duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.

Nadto i ti nejšpatnější pohrdají mnou; i když povstanu, utrhají mi.

Pînă şi copiii mă dispreţuiesc: dacă mă scol, ei mă ocărăsc.

V ošklivost mne sobě vzali všickni rádcové moji, a ti, kteréž miluji, obrátili se proti mně.

Aceia în cari mă încredeam mă urăsc, aceia pe cari îi iubeam s'au întors împotriva mea.

K kůži mé jako k masu mému přilnuly kosti mé, kůže při zubích mých toliko v cele zůstala.

Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi -a mai rămas decît pielea de pe dinţi.

Slitujte se nade mnou, slitujte se nade mnou, vy přátelé moji; nebo ruka Boží se mne dotkla.

Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei! Căci mîna lui Dumnezeu m'a lovit.

Proč mi se protivíte tak jako Bůh silný, a masem mým nemůžte se nasytiti?

Dece mă urmăriţi ca Dumnezeu? Şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?

Ó kdyby nyní sepsány byly řeči mé, ó kdyby v knihu vepsány byly,

Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într'o carte;

Anobrž rafijí železnou a olovem na věčnost na skále aby vyryty byly.

aş vrea să fie săpate cu un priboi de fier şi cu plumb în stîncă pe vecie...

Ačkoli já vím, že vykupitel můj živ jest, a že v den nejposlednější nad prachem se postaví.

Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pămînt.

A ač by kůži mou i tělo červi zvrtali, však vždy v těle svém uzřím Boha.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuş pe Dumnezeu.

Kteréhož já uzřím sobě, a oči mé spatří jej, a ne jiný, jakkoli zhynula ledví má u vnitřnosti mé.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tînjeşte de dorul acesta înlăuntrul meu.

Ješto byste říci měli: I pročež ho trápíme? poněvadž základ dobré pře při mně se nalézá.

Atunci veţi zice: ,Pentruce -l urmăream noi?` Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.

Bojte se meče, nebo pomsta za nepravosti jest meč, a vězte, žeť bude soud.

Temeţi-vă de sabie: căci pedepsele date cu sabia sînt grozave! Şi să ştiţi că este o judecată.``