Job 16

A odpovídaje Job, řekl:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Slyšel jsem již podobných věcí mnoho; všickni vy nepříjemní jste těšitelé.

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Bude-liž kdy konec slovům povětrným? Aneb co tě popouzí, že tak mluvíš?

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Zdaliž bych já tak mluviti mohl, jako vy, kdybyste byli na místě mém? Shromažďoval-li bych proti vám slova, aneb potřásal na vás hlavou svou?

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Nýbrž posiloval bych vás ústy svými, a otvírání rtů mých krotilo by bolest.

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Buď že mluvím, neumenšuje se bolesti mé, buď že tak nechám, neodchází ode mne.

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Ale ustavičně zemdlívá mne; nebo jsi mne, ó Bože, zbavil všeho shromáždění mého.

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

A vrásky jsi mi zdělal; což mám za svědka, ano patrná na mně hubenost má na tváři mé to osvědčuje.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Prchlivost jeho zachvátila mne, a vzal mne v nenávist, škřipě na mne zuby svými; jako nepřítel můj zaostřil oči své na mne.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Rozedřeli na mne ústa svá, potupně mne poličkujíce, proti mně se shromáždivše.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Vydal mne Bůh silný nešlechetníku, a v ruce bezbožných uvedl mne.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Pokoje jsem užíval, však potřel mne, a uchopiv mne za šíji mou, roztříštil mne, a vystavil mne sobě za cíl.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Obklíčili mne střelci jeho, rozťal ledví má beze vší lítosti, a vylil na zem žluč mou.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Ranil mne ranou na ránu, outok učinil na mne jako silný.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Žíni jsem ušil na zjízvenou kůži svou, a zohavil jsem v prachu sílu svou.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Tvář má oduřavěla od pláče, a na víčkách mých stín smrti jest.

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

Ne pro nějaké bezpraví v rukou mých; nebo i modlitba má čistá jest.

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Ó země, nepřikrývej krve mé, a nechť nemá místa volání mé.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Aj, nyní jestiť i v nebesích svědek můj, svědek můj, pravím, jest na výsostech.

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Ó mudráci moji, přátelé moji, k Bohuť slzí oko mé.

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

Ó by lze bylo muži v hádku s ním se vydati, jako synu člověka s přítelem svým.

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Nebo léta mně odečtená přicházejí, a cestou, kterouž se zase nenavrátím, již se beru.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.