II Samuel 22

Mluvil pak David Hospodinu slova písně této v ten den, když ho vysvobodil Hospodin z ruky všech nepřátel jeho, i z ruky Saulovy.

David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cîntări, după ce Domnul l -a izbăvit din mîna tuturor vrăjmaşilor lui şi din mîna lui Saul.

A řekl: Hospodin skála má a hrad můj, i vysvoboditel můj se mnou.

El a zis: ,,Domnul este stînca mea, cetăţuia mea, Izbăvitorul meu.

Bůh skála má, doufati budu v něho; štít můj a roh spasení mého, vyvýšení mé a útočiště mé, spasitel můj, kterýž od násilí vysvobozuje mne.

Dumnezeu este stînca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu şi puterea... care mă mîntuieşte, turnul...... meu cel înalt şi scăparea... mea. Mîntuitorule! Tu mă scapi de sîlnicie.

Chvály hodného vzýval jsem Hospodina, a od nepřátel svých vysvobozen jsem.

Eu chem pe Domnul cel vrednic de laudă, şi sînt izbăvit de vrămaşii mei.

Nebo obklíčily mne byly úzkosti smrti, a proudové bezbožných předěsili mne.

Căci valurile morţii mă înconjuraseră, şivoaiele nimicirii mă înspăimîntaseră;

Bolesti smrtelné obstoupily mne, a osídla smrti zachvátila mne.

legăturile mormîntului mă înconjuraseră, laţurile morţii mă prinseseră.

V úzkosti své vzýval jsem Hospodina, a k Bohu svému volal jsem, i vyslyšel z chrámu svého hlas můj, a křik můj přišel v uši jeho.

În strîmtoarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locaşul Lui, El mi -a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns la urechile Lui.

Tedy pohnula se a zatřásla země, základové nebes pohnuli se, a třásli se pro rozhněvání jeho.

Atunci pămîntul s'a cutremurat şi s'a clătinat, temeliile cerului s'au mişcat şi s'au zguduit, pentrucă El Se mîniase.

Dým vycházel z chřípí jeho, a oheň zžírající z úst jeho, od něhož se uhlí roznítilo.

Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

Nakloniv nebes, sstoupil, a mrákota byla pod nohami jeho.

A plecat cerurile, şi S'a pogorît: un nor gros era subt picioarele Lui.

I vsedl na cherubín a letěl, a spatřín jest na peří větrovém.

Călărea pe un heruvim, şi sbura, venea pe aripile vîntului;

Položil temnosti vůkol sebe jako stany, shrnutí vod, oblaky husté.

era înconjurat cu întunerecul ca şi cu un cort, era înconjurat cu grămezi de ape şi cu nori întunecoşi.

Od blesku oblíčeje jeho rozpálilo se uhlí řeřavé.

Din strălucirea care era înaintea Lui schinteiau cărbuni de foc.

Hřímal s nebes Hospodin, a Nejvyšší vydal zvuk svůj.

Domnul a tunat din ceruri, Cel Prea Înalt a făcut să -I răsune glasul;

Vystřelil i střely, kterýmiž je rozptýlil, a blýskání, jímž je porazil.

a aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei, a aruncat fulgerul, şi i -a pus pe fugă.

I ukázaly se hlubiny mořské, a odkryti jsou základové okršlku, pro zůřivé kárání Hospodinovo, pro dmýchání větru chřípí jeho.

Fundul mării s'a văzut, temeliile lumii au fost descoperite, de mustrarea Domnului, de vuietul suflării nărilor Lui.

Poslav s výsosti, přijal mne, vytáhl mne z vod velikých.

El şi -a întins mîna de sus din înălţime, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

Vysvobodil mne od nepřítele mého silného, od těch, kteříž mne nenáviděli, ačkoli silnější mne byli.

m'a izbăvit de protivnicul meu cel puternic, de vrăjmaşii mei cari erau mai tari decît mine.

Předstihli mne v den trápení mého, ale Hospodin byl mi podpora.

Ei mă prinseseră în ziua strîmtorării mele, dar Domnul a fost sprijinitorul meu,

Kterýž vyvedl mne na prostranství, vysvobodil mne, nebo sobě oblíbil mne.

El m'a scos la loc larg. El m'a mîntuit, pentrucă mă iubeşte.

Odplatil mi Hospodin podlé spravedlnosti mé, podlé čistoty rukou mých odplatil mi.

Domnul mi -a răsplătit după nevinovăţia mea, mi -a făcut după curăţia mînilor mele;

Nebo jsem ostříhal cest Hospodinových, aniž jsem se bezbožně strhl Boha svého.

căci am păzit căile Domnului, nu m'am făcut vinovat faţă de Dumnezeul meu.

Všickni zajisté soudové jeho jsou před oblíčejem mým, aniž jsem od kterých ustanovení jeho odstoupil.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, şi nu m'am depărtat dela legile Lui.

A tak byv dokonalý před ním, šetřil jsem, abych se nedopustil nepravosti.

Am fost fără vină înaintea Lui, m'am păzit de fărădelegea mea.

Protož odplatil mi Hospodin podlé spravedlnosti mé, vedlé čistoty mé před očima jeho.

De aceea Domnul mi -a răsplătit nevinovăţia mea, după curăţia mea înainte Lui.

Ty, Pane, s milosrdným milosrdně nakládáš, a k upřímému upřímě se máš.

Cu cel bun Tu eşti bun, cu omul drept Te porţi după dreptate,

K sprostnému sprostně se ukazuješ, a s převráceným převráceně zacházíš.

cu cel curat eşti curat, cu cel îndărătnic Te porţi după îndărătnicia lui.

Lid pak ssoužený vysvobozuješ, ale před vysokomyslnými oči své sklopuješ.

Tu mîntuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mîndri.

Ty zajisté jsi svíce má, ó Hospodine. Hospodin jistě osvěcuje temnosti mé.

Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunerecul meu.

Nebo v tobě proběhl jsem vojska, v Bohu svém přeskočil jsem zed.

Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid.

Toho Boha silného cesta jest dokonalá, výmluvnosti Hospodinovy přečištěné; onť jest štít všech, kteříž doufají v něho.

Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, cuvîntul Domnului este curăţit; El este un scut pentru toţi cei ce caută adăpost în El.

Nebo kdo jest Bohem kromě Hospodina? A kdo jest skalou kromě Boha našeho?

Căci cine este Dumnezeu, afară de Domnul? Şi cine este o stîncă, afară de Dumnezeul nostru?

Bůh jest síla má i vojska mého, onť působí volnou cestu mou.

Dumnezeu este cetăţuia mea cea tare, şi El mă călăuzeşte pe calea cea dreaptă....

Činí nohy mé jako laní, a na vysokých místech mých postavuje mne.

El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor, şi El mă aşează pe locurile mele cele înalte.

Cvičí ruce mé k boji, tak že lámi lučiště ocelivá rukama svýma.

Îmi deprinde mînile la luptă, şi braţele mele întind arcul de aramă.

Nebo dal mi štít spasení svého, a dobrotivost jeho zvelebila mne.

Tu îmi dai scutul mîntuirii Tale, şi ajung mare prin bunătatea Ta.

Rozšířil kroky mé pode mnou, aby se nepodvrtly nohy mé.

Lărgeşti drumul supt paşii mei, şi picioarele mele nu se clatină.

Honil jsem nepřátely své a zahladil jsem je, aniž jsem se navrátil, dokudž jsem jich nevyplénil.

Urmăresc pe vrăjmaşii mei, şi -i nimicesc, nu mă întorc pînă nu -i nimicesc.

Docela jsem je vyhubil a sprobodal jsem je, tak že nepovstanou; i padli pod nohy mé.

Îi nimicesc, îi zdrobesc, de nu se mai scoală; cad subt picioarele mele.

Ty zajisté, Bože, přepásals mne udatností k boji, porazils pode mne ty, kteříž povstávají proti mně.

Tu mă încingi cu putere pentru luptă, răpui subt mine pe protivnicii mei.

Nýbrž dals mi šíji nepřátel mých, těch, kteříž v nenávisti měli mne, a vyplénil jsem je.

Faci pe vrăjmaşii mei să dea dosul înaintea mea, şi nimicesc pe ceice mă urăsc.

Ohlédali se, ale nebyl, kdo by vysvobodil, k Hospodinu, ale nevyslyšel jich.

Se uită în jurul lor, şi nu -i cine să -i scape. Strigă către Domnul dar nu le răspunde!

I potřel jsem je jako prach země, jako bláto na ulicích potlačil a rozptýlil jsem je.

Îi pisez ca pulberea pămîntului, îi zdrobesc, îi calc în picioare, ca noroiul de pe uliţe.

Ty jsi mne vytrhl z různic lidu mého, zachovals mne, abych byl za hlavu národům; lid neznámý mně sloužil.

Mă scapi din neînţelegerile poporului meu; mă păstrezi drept căpetenie a neamurilor; un popor... pe care nu -l cunoşteam îmi este supus.

Cizozemci lhali mi, a jakž zaslechli, uposlechli mne.

Fiii străinului mă linguşesc; mă ascultă la cea dintîi poruncă.

Cizozemci svadli, a třásli se i v ohradách svých.

Fiii străinului leşină dela inimă, tremură cînd ies afară din cetăţuie.

Živť jest Hospodin, a požehnaná skála má; protož ať jest vyvyšován Bůh, skála spasení mého,

Trăiască Domnul, şi binecuvîntată să fie Stînca mea! Înălţat să fie Dumnezeu, Stînca mîntuirii mele,

Bůh silný, kterýž dává mi pomsty a podmaňuje mi lidi.

Dumnezeu, care este răzbunătorul meu, care-mi supune popoarele,

Vyvodíš mne z prostřed nepřátel mých, a nad povstávajícími proti mně vyvyšuješ mne, člověka nepravého mne zbavuješ.

şi care mă face să scap de vrăjmaşii mei! Tu mă înalţi mai pesus de protivnicii mei, mă izbăveşti de omul asupritor.

Protož chváliti tě budu, Hospodine, mezi národy, a jménu tvému žalmy zpívati budu.

De aceea Te voi lăuda printre neamuri, Doamne! Şi voi cînta spre slava Numelui Tău.

Onť jest hrad jistého spasení krále svého, a ten, kterýž činí milosrdenství pomazanému svému Davidovi, i semeni jeho až na věky.

El dă mari izbăviri împăratului Său, şi arată milă unsului Său: lui David, şi seminţei... lui, pentru totdeauna.``