II Kings 7

Řekl pak Elizeus: Slyšte slovo Hospodinovo. Toto praví Hospodin: O tomto času zítra míra mouky bělné bude za lot stříbra, a dvě míry ječmene za lot stříbra v bráně Samařské.

Elisei a zis: ,,Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ,,Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.``

I odpověděl muži Božímu jeden z knížat, na jehož ruku král zpoléhal, a řekl: Kdyby otevřel Hospodin průduchy nebeské, zdali by to býti mohlo? Kterýž řekl: Aj, uzříš očima svýma, ale nebudeš jísti z toho.

Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s'ar putea întîmpla un asemenea lucru?`` Şi Elisei a zis: ,,Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.``

Byli pak u vrat brány čtyři muži malomocní, kteříž řekli jeden druhému: Co tu sedíme, až bychom zemříti musili?

La intrarea porţii erau patru leproşi, cari au zis unul către altul: ,,La ce să şedem aici pînă vom muri?

Díme-li: Poďme do města, hlad jest v městě, i zemřeme tam; pakli zde zůstaneme, také zemřeme. Protož nyní poďte, a utecme do vojska Syrských. Budou-li nás živiti, zůstaneme živi; pakli nás zbijí, též zemřeme.

Dacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, deasemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.``

Vstavše tedy v soumrak, aby šli k vojsku Syrských, přišli až k kraji ležení Syrského, a hle, nebylo tu žádného.

Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni.

Nebo Pán učinil to, aby slyšelo vojsko Syrské hřmot vozů a zvuk koňů, a tak hluk vojska velikého. I řekli jeden druhému: Hle, ze mzdy najal proti nám král Izraelský krále Hetejské a krále Egyptské, aby připadli na nás.

Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: ,,Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.``

A vstavše, utekli v soumrak a nechali tu stanů svých, a koňů svých i oslů svých, a ležení, tak jakž bylo, a utekli pro zachování života svého.

Şi s'au sculat şi au luat -o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.

Když tedy přišli malomocní ti na kraj ležení, všedše do jednoho stanu, jedli a pili, a pobravše v něm stříbro a zlato i roucha, odešli a schovali. Opět navrátivše se, vešli do jiného stanu a pobrali v něm, a odšedše, schovali.

Leproşii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într'un cort, au mîncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s'au dus şi le-au ascuns. S'au întors iarăş, au pătruns într'un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe cari s'au dus şi le-au ascuns.

I řekli vespolek: Nedobře děláme. Den tento jest den dobrých novin, a my mlčíme. Budeme-li čekati až do svitání, postihne nás nepravost; protož nyní poďte, vejdouce, oznamme to domu královskému.

Apoi, şi-au zis unul altuia: ,,Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta pînă la lumina zilei de mîne, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.``

A přišedše, volali na branné města, a pověděli jim, řkouce: Přišli jsme do ležení Syrského, a aj, nebylo tam žádného, ani hlasu lidského, kromě koní přivázaných a oslů přivázaných, a stanů, jakž prvé byli.

Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: ,,Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n'am găsit decît cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.``

I volal ten na jiné branné, a ti ohlásili to po všem domě královském.

Străjerii dela poartă au strigat, şi au trimes vestea aceasta înlăuntrul casei împăratului.

Vstav tedy král v noci, řekl služebníkům svým: Povím vám nyní, co jsou nám udělali Syrští. Vědí, že jsme hladovití, protož vyšli z ležení, aby se skryli v poli, řkouce: Když vyjdou z města, zjímáme je živé a vejdeme do města.

Împăratul s'a sculat noaptea, şi a zis slujitorilor săi: ,,Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că sîntem flămînzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: ,,Cînd vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.``

K tomu odpovídaje jeden z služebníků jeho, řekl: Nechť, prosím, vezmou pět koní z těch, kteříž pozůstali v městě. (Hle, oniť jsou jako i všecko množství Izraelské, jenž zůstali v něm, hle, jsou jako všecko množství Izraelské, kteréž již hyne.) Ty pošleme a přezvíme.

Unul din slujitorii împăratului a răspuns: ,,Să se ia cinci din caii cari au mai rămas în cetate, -li se va întîmpla doar cum s'a întîmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte, -şi să trimetem să vedem ce se petrece.``

A tak vzali dva koně vozní, kteréž poslal král za vojskem Syrským, řka: Jděte a vizte.

Au luat două cară cu caii lor, şi împăratul a trimes nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicînd: ,,Duceţi-vă şi vedeţi.``

I jeli za nimi až k Jordánu, a aj, po vší té cestě plno bylo šatů a nádob, kteréž metali od sebe Syrští, splašeni jsouce. Tedy navrátivše se poslové, oznámili to králi.

S'au dus după ei pînă la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe cari le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s'au întors, şi au spus împăratului.

Protož vyšed lid, vzebral ležení Syrské. A byla míra mouky bělné za lot, a dvě míry ječmene za lot vedlé řeči Hospodinovy.

Poporul a ieşit, şi a jăfuit tabăra Sirienilor. Şi s'a vîndut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvîntul Domnului.

Král pak byl ustanovil to kníže, na jehož ruku zpoléhal, u brány. Kteréhož pošlapal lid v bráně, tak že umřel, vedlé řeči muže Božího, kterouž mluvil, když král k němu byl sešel.

Împăratul încredinţase paza porţii în mîna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvîntul pe care -l rostise omul lui Dumnezeu, cînd se pogorîse împăratul la el.

A stalo se tak, jakž mluvil muž Boží králi, řka: Dvě míry ječmene budou za lot stříbra, a míra mouky bělné za lot stříbra zítra o tomto času v bráně Samařské.

Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: ,,Mîne, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.``

K čemuž bylo odpovědělo kníže muži Božímu, a řeklo: Kdyby otevřel Hospodin průduchy nebeské, zdali by to podlé řeči této býti mohlo? Jemuž on řekl: Aj, ty uzříš očima svýma, ale z toho jísti nebudeš.

Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s'ar putea întîmpla un asemenea lucru?`` Şi Elisei zisese: ,,Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mînca din ele.``

A tak se stalo jemu; nebo pošlapal ho lid v bráně, tak že umřel.

În adevăr aşa i s'a şi întîmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.