Psalms 88

Pjesma. Psalam. Sinova Korahovih. Zborovođi. Po napjevu "Bolest". Za pjevanje. Poučna pjesma. Ezrahijca Hemana.

(O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core. Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat cu flautul. O cîntare a lui Heman, Ezrahitul.) Doamne, Dumnezeul mîntuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!

Jahve, Bože moj, vapijem danju, a noću naričem pred tobom.

S'ajungă rugăciunea mea înaintea Ta! Ia aminte la cererile mele;

Neka dopre do tebe molitva moja, prigni uho k vapaju mome.

căci mi s'a săturat sufletul de rele, şi mi se apropie viaţa de locuinţa morţilor.

Jer mi je duša zasićena patnjama, moj se život bliži Podzemlju.

Sînt pus în rîndul celor ce se pogoară în groapă, sînt ca un om, care nu mai are putere.

Broje me k onima što u grob silaze, postadoh sličan nemoćniku.

Stau întins printre cei morţi, ca cei ucişi şi culcaţi în mormînt, de cari nu-Ţi mai aduci aminte, şi cari sînt despărţiţi de mîna Ta.

Među mrtvima moj je ležaj, poput ubijenih što leže u grobu kojih se više ne spominješ, od kojih si ustegao ruku.

M'ai aruncat în groapa cea mai de jos, în întunerec, în adîncuri.

Smjestio si me u jamu duboku, u tmine, u bezdan.

Mînia Ta mă apasă, şi mă năpădeşti cu toate valurile Tale. -

Teško me pritišće ljutnja tvoja i svim me valima svojim prekrivaš.

Ai îndepărtat dela mine pe toţi prietenii mei, m'ai făcut o pricină de scîrbă pentru ei; sînt închis şi nu pot să ies.

Udaljio si od mene znance moje, Óučini da im gnusan budem: zatvoren sam, ne mogu izaći.

Mi se topesc ochii de suferinţă; în toate zilele Te chem, Doamne, şi-mi întind mînile spre Tine!

Od nevolje oči mi gasnu: vapijem tebi, Jahve, iz dana u dan, za tobom ruke pružam.

Oare pentru morţi faci Tu minuni? Sau se scoală morţii să Te laude? -

Zar na mrtvima činiš čudesa? Zar će sjene ustati i hvaliti tebe?

Se vorbeşte de bunătatea Ta în mormînt, şi de credincioşia Ta în Adînc?

Zar se u grobu pripovijeda o tvojoj dobroti? O vjernosti tvojoj u Propasti?

Sînt cunoscute minunile Tale în întunerec, şi dreptatea Ta în ţara uitării?

Zar se u tmini objavljuju čudesa tvoja i tvoja pravda u Zaboravu?

Doamne, eu îşi cer ajutorul, şi dimineaţa rugăciunea mea se înalţă la Tine.

Ipak ja vapijem tebi, Jahve, prije jutra molitvom te pretječem.

Pentruce, Doamne, lepezi sufletul meu? Pentruce îmi ascunzi Faţa Ta?

Zašto, Jahve, odbacuješ dušu moju? Zašto sakrivaš lice od mene?

Din tinereţă, sînt nenorocit şi trag să mor, sînt cuprins de spaimele Tale, şi nu ştiu ce să mai fac.

Bijedan sam i umirem već od dječaštva, klonuh noseći tvoje strahote.

Mînia Ta trece peste mine, spaimele Tale mă nimicesc de tot.

Preko mene prijeđoše vihori tvojega gnjeva, strahote me tvoje shrvaše,

Ele mă înconjoară toată ziua, ca nişte ape, mă înfăşoară toate deodată.

okružuju me kao voda sveudilj, optječu me svi zajedno. [ (Psalms 88:19) Udaljio si od mene prijatelja i druga: mrak mi je znanac jedini. ]

Ai depărtat dela mine pe prieteni şi tovarăşi; şi cei de aproape ai mei s'au făcut nevăzuţi.