Psalms 74

Poučna pjesma. Asafova. Zašto si, Bože, posve zabacio, zašto kiptiš gnjevom na ovce paše svoje?

(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma păşunii Tale?

Sjeti se zajednice koju si davno stekao, plÓemena koje namače kao svoju baštinu i brda Siona gdje si Šator svoj udario!

Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîştigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale! Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;

Korakni k ruševinama vječnim - sve je u Svetištu razorio neprijatelj.

îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfînt.

Protivnici tvoji vikahu posred skupštine tvoje, znakove svoje postaviše k'o pobjedne znakove.

Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; şi-au pus semnele lor drept semne.

Bijahu kao oni koji mašu sjekirom po guštari,

Parcă erau nişte oameni, cari ridică toporul într'o pădure deasă:

sjekirom i maljem vrata mu razbijali.

în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi şi ciocane.

Ognju predadoše Svetište tvoje, do zemlje oskvrnuše Prebivalište tvoga imena.

Au pus foc sfîntului Tău locaş; au dărîmat şi au pîngărit locuinţa Numelui Tău.

Rekoše u srcu: "Istrijebimo ih zajedno; spalite sva svetišta Božja na zemlji!"

Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toţi!`` Au ars toate locurile sfinte din ţară.

Ne vidimo znakova svojih, proroka više nema, i nitko među nama ne zna dokle ...

Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie pînă cînd...

Dokle će se još, o Bože, dušmanin rugati? Hoće li protivnik dovijeka prezirati ime tvoje?

Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?

Zašto povlačiš ruku, zašto u krilu sakrivaš desnicu svoju?

Pentruce Îţi tragi înapoi mîna şi dreapta Ta? Scoate -o din sîn şi nimiceşte -i!

No Bog je moj kralj od davnine, on koji posred zemlje spasava!

Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.

Ti svojom silom rasječe more, smrska glave nakazama u vodi.

Tu ai despărţit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape;

Ti si Levijatanu glave zdrobio, dao ga za hranu nemanima morskim.

ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie.

Ti si dao da provre izvor i bujica, ti si presušio rijeke nepresušne.

Ai făcut să ţîşnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă.

Tvoj je dan i noć je tvoja, ti učvrsti mjesec i sunce;

A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea; Tu ai aşezat lumina şi soarele.

ti sazda sve granice zemlji, ti stvori ljeto i zimu.

Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara şi iarna.

Spomeni se ovoga: dušmanin ti se rugaše, Jahve, i bezumni narod pogrdi ime tvoje.

Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte, şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!

Ne predaj jastrebu život grlice svoje, i život svojih siromaha ne zaboravi zauvijek!

Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!

Pogledaj na Savez svoj, jer svi su zakuci zemlje puni tmina i nasilja.

Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din ţară sînt pline de bîrloage de tîlhari.

Ne daj da jadnik otiđe postiđen: neka siromah i ubog hvale ime tvoje!

Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat, ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!

Ustani, Bože, zauzmi se za svoju parnicu, spomeni se pogrde koju ti bezumnik svaki dan nanosi.

Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina! Adu-Ţi aminte de ocările, pe cari Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!

Ne zaboravi vike neprijatelja svojih: buka buntovnika još se diže k tebi!

Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!