Psalms 44

Zborovođi. Sinova Korahovih. Poučna pjesma.

(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Bože, ušima svojim slušasmo, očevi nam pripovijedahu naši, o djelu koje si izveo u danima njihovim - u danima davnim.

Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădeşti pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Rukom si svojom izagnao pogane, a njih posadio, iskorijenio narode, a njih raširio.

Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe ţară, nu braţul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentrucă îi iubeai.

Mačem svojim oni zemlju ne zauzeše niti im mišica njihova donese pobjedu, već desnica tvoja i tvoja mišica i lice tvoje milosno jer si ih ljubio.

Dumnezeule, Tu eşti Împăratul meu: porunceşte izbăvirea lui Iacov!

Ti, o moj Kralju i Bože moj, ti si dao pobjede Jakovu.

Cu Tine doborîm pe vrăjmaşii noştri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noştri.

Po tebi dušmane svoje odbismo, u tvome imenu zgazismo one koji se na nas digoše.

Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

U svoj se luk nisam pouzdavao, nit' me mač moj spasavao.

ci Tu ne izbăveşti de vrăjmaşii noştri, şi dai de ruşine pe cei ce ne urăsc.

Nego ti, ti si nas spasio od dušmana, ti si postidio one koji nas mrze.

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, şi pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

Dičili smo se Bogom u svako doba i tvoje ime slavili svagda.

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de ruşine, nu mai ieşi cu oştirile noastre;

A sad si nas odbacio i posramio nas i više ne izlaziš, Bože, sa četama našim.

ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmaşului, şi ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

Pustio si da pred dušmanima uzmaknemo, i opljačkaše nas mrzitelji naši.

Ne dai ca pe nişte oi de mîncat, şi ne risipeşti printre neamuri.

Dao si nas k'o ovce na klanje i rasuo nas među neznabošce.

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, şi nu -l socoteşti de mare preţ.

U bescjenje si puk svoj prodao i obogatio se nisi prodajom.

Ne faci de ocara vecinilor noştri, de batjocura şi de rîsul celor ce ne înconjoară.

Učinio si nas ruglom susjedima našim, na podsmijeh i igračku onima oko nas.

Ne faci de pomină printre neamuri, şi pricină de clătinare din cap printre popoare.

Na porugu smo neznabošcima, narodi kimaju glavom nad nama.

Ocara mea este totdeauna înaintea mea, şi ruşinea îmi acopere faţa,

Svagda mi je sramota moja pred očima i stid mi lice pokriva

la glasul celui ce mă batjocoreşte şi mă ocărăşte, la vederea vrăjmaşului şi răzbunătorului.

zbog pogrdne graje podrugljivaca, zbog osvetljiva dušmanina.

Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

Sve nas to snađe iako te nismo zaboravili niti povrijedili Saveza tvoga,

da, inima nu ni s'a abătut, paşii nu ni s'au depărtat de pe cărarea Ta,

niti nam se srce odmetnulo od tebe, niti nam je noga s tvoje skrenula staze,

ca să ne zdrobeşti în locuinţa şacalilor, şi să ne acoperi cu umbra morţii.

kad si nas smrvio u boravištu šakalskom i smrtnim nas zavio mrakom.

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, şi ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

Da smo i zaboravili ime Boga našega, da smo ruke k tuđem bogu podigli:

n'ar şti Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaşte tainele inimii?

zar Bog toga ne bi saznao? TÓa on poznaje tajne srdaca!

Dar din pricina Ta sîntem junghiaţi în toate zilele, sîntem priviţi ca nişte oi sortite pentru măcelărie.

Ali zbog tebe ubijaju nas dan za danom, i mi smo im k'o ovce za klanje.

Trezeşte-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezeşte-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Preni se! Što spavaš, Gospode? Probudi se! Ne odbacuj nas dovijeka!

Pentruce Îţi ascunzi Faţa? Pentruce uiţi de nenorocirea şi apăsarea noastră?

Zašto lice svoje sakrivaš, zaboravljaš bijedu i nevolju našu?

Căci sufletul ne este doborît în ţărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

Jer duša nam se u prah raspala, trbuh nam se uza zemlju prilijepio. [ (Psalms 44:27) Ustani, u pomoć nam priteci, izbavi nas radi ljubavi svoje! ]

Scoală-Te, ca să ne ajuţi! Izbăveşte-ne, pentru bunătatea Ta!