Psalms 141

Psalam. Davidov. Prizivljem te, Jahve, k meni pohitaj! Slušaj glas moj kojim tebi vapijem!
(Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, cînd Te chem!
Nek' mi se uzdigne molitva kao kad pred lice tvoje, podizanje mojih ruku nek' bude k'o prinos večernji!
Ca tămîia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mînilor mele!
Na usta mi, Jahve, stražu postavi i stražare na vrata usana mojih!
Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!
Ne daj da mi se srce zlu prikloni, da bezbožno počinim djela opaka; i u društvu zlotvora da ne blagujem poslastica njihovih!
Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii cari fac răul, şi să nu mănînc din ospeţele lor!
Nek' me samo udari pravednik, ljubav je što me kara, al' ulje grešničko neće mi glavu pomazat'; zloći njihovoj oprijet ću se uvijek svojom molitvom.
Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul dela ea: dar rugăciunea mea se va înalţa într'una împotriva răutăţii lor.
Kad strovale niz hridinu suce njihove, razumjet će kako blage bjehu riječi moje.
Cînd li se vor prăvăli judecătorii dealungul stîncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, şi vor vedea că sînt plăcute.
Kao kad orač ore i para zemlju, tako će im se na rubu Podzemlja kosti rasuti.
Cum se brăzdează şi se spintecă pămîntul, aşa ni se risipesc oasele la gura mormîntului.
U te su, Jahve, uprte oči moje, k tebi se utječem, ne daj da mi duša propadne!
De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
Čuvaj me od stupice koju postaviše meni, od zamki zločinaca!
Păzeşte-mă de cursa pe care mi -o întind ei, şi de piedicile celor ce fac răul!
Nek' u vlastite zamke upadnu zlotvori, a ja neka im umaknem!
Să cadă cei răi în laţurile lor, în timp ce eu să scap!