Psalms 139

Zborovođi. Davidov. Jahve, proničeš me svega i poznaješ,
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
ti znaš kada sjednem i kada ustanem, izdaleka ti već misli moje poznaješ.
ştii cînd stau jos şi cînd mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gîndul.
Hodam li ili ležim, sve ti vidiš, znani su ti svi moji putovi.
Ştii cînd umblu şi cînd mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
Riječ mi još nije na jezik došla, a ti, Jahve, sve već znadeš.
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
S leđa i s lica ti me obuhvaćaš, na mene si ruku svoju stavio.
Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mîna peste mine.
Znanje to odveć mi je čudesno, previsoko da bih ga dokučio.
O ştiinţă atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s'o pot prinde.
Kamo da idem od duha tvojega i kamo da od tvog lica pobjegnem?
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?
Ako se na nebo popnem, ondje si, ako u Podzemlje legnem, i ondje si.
Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;
Uzmem li krila zorina pa se naselim moru na kraj
Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,
i ondje bi me ruka tvoja vodila, desnica bi me tvoja držala.
şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca.
Reknem li: "Nek' me barem tmine zakriju i nek' me noć umjesto svjetla okruži!" -
Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, -şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!``
ni tmina tebi neće biti tamna: noć sjaji kao dan i tama kao svjetlost.
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina.
Jer ti si moje stvorio bubrege, satkao me u krilu majčinu.
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele:
Hvala ti što sam stvoren tako čudesno, što su djela tvoja predivna. Dušu moju do dna si poznavao,
Te laud că sînt o făptură aşa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!
kosti moje ne bjehu ti sakrite dok nastajah u tajnosti, otkan u dubini zemlje.
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într'un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului.
Oči tvoje već tada gledahu djela moja, sve već bješe zapisano u knjizi tvojoj: dani su mi određeni dok još ne bješe ni jednoga.
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
Kako su mi, Bože, naumi tvoji nedokučivi, kako li je neprocjenjiv zbroj njihov.
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, şi cît de mare este numărul lor!
Da ih brojim? Više ih je nego pijeska! Dođem li im do kraja, ti mi preostaješ!
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine.
De, istrijebi, Bože, zlotvora, krvoloci nek' odstupe od mene!
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtaţi-vă dela mine, oameni setoşi de sînge!
Jer podmuklo se bune protiv tebe, uzalud se dižu tvoji dušmani.
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îţi iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmaşii Tăi!
Jahve, zar da ne mrzim tvoje mrzitelje? Zar da mi se ne gade protivnici tvoji?
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
Mržnjom dubokom ja ih mrzim i držim ih svojim neprijateljima.
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei.
Pronikni me svega, Bože, srce mi upoznaj, iskušaj me i upoznaj misli moje:
Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! Încearcă-mă, şi cunoaşte-mi gîndurile!
pogledaj, ne idem li putem pogubnim i povedi me putem vječnim!
Vezi dacă sînt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veciniciei!