Psalms 104

Blagoslivljaj Jahvu, dušo moja, Jahve, Bože moj, silno si velik! Odjeven veličanstvom i ljepotom,

Binecuvîntează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!

svjetlošću ogrnut kao plaštem! Nebo si razapeo kao šator,

Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

na vodama sagradio dvorove svoje. Od oblaka praviš kola svoja, na krilima vjetrova putuješ.

Cu apele Îţi întocmeşti vîrful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul, şi umbli pe aripile vîntului.

Vjetrove uzimaš za glasnike, a žarki oganj za slugu svojega.

Din vînturi Îţi faci soli, şi din flăcări de foc, slujitori.

Zemlju si stavio na stupove njene: neće se poljuljati u vijeke vjekova,

Tu ai aşezat pămîntul pe temeliile lui, şi niciodată nu se va clătina.

pokrio si je vodama bezdanim k'o haljinom, iznad bregova stajahu vode;

Tu îl acoperisei cu adîncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,

na tvoju se prijetnju povukoše, od tvoje grmljavine zadrhtaše.

dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău au luat -o la fugă,

Bregovi se digoše, doline spustiše na mjesto koje si im odredio.

suindu-se pe munţi şi pogorîndu-se în văi, pînă la locul, pe care li -l hotărîsei Tu.

Odredio si granicu koju ne smiju prijeći, da opet ne pokriju zemlju.

Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treacă, pentruca să nu se mai întoarcă să acopere pămîntul.

Izvore svraćaš u potoke što žubore među brdima.

Tu faci să ţîşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munţi.

Oni poje sve živine poljske, divlji magarci žeđ gase u njima.

Tu adăpi la ele toate fiarele cîmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.

Uz njih se gnijezde ptice nebeske i pjevaju među granama.

Păsările cerului locuiesc pe marginile lor, şi fac să le răsune glasul printre ramuri.

Ti natapaš bregove iz dvorova svojih, zemlja se nasićuje plodom tvojih ruku.

Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii; şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale.

Ti daješ te niče trava za stoku i bilje na korist čovjeku da izvede kruh iz zemlje

Tu faci să crească iarba pentru vite, şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pămîntul să dea hrană:

i vino što razvedruje srce čovječje; da uljem lice osvježi i da kruh okrijepi srce čovjeku.

vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care -i înfrumuseţează faţa, şi pîne, care -i întăreşte inima.

Stabla se Jahvina napajaju hranom, cedri libanonski koje on zasadi.

Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i -a sădit El.

Ondje se ptice gnijezde, u čempresu dom je rodin.

În ei îşi fac păsările cuiburi; iar cocostîrcul îşi are locuinţa în chiparoşi;

Visoki bregovi daju kozorogu a pećine jazavcu sklonište.

munţii cei înalţi sînt pentru ţapii sălbatici, iar stîncile sînt adăpost pentru iepuri.

Ti si stvorio mjesec da označuje vremena i sunce znade kada ima zaći.

El a făcut luna ca să arate vremile; soarele ştie cînd trebuie să apună.

Kad razastreš tmine i noć se spusti, tad se šuljaju u njoj životinje šumske.

Tu aduci întunerecul, şi se face noapte: atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;

Lavići riču za plijenom i od Boga hranu traže.

puii de lei mugesc după pradă, şi îşi cer hrana dela Dumnezeu.

Kad sunce ograne, nestaju i liježu na ležaje.

Cînd răsare soarele, ele fug înapoi, şi se culcă în vizuinile lor.

Tad čovjek izlazi na dnevni posao i na rad do večeri.

Dar omul iese la lucrul său, şi la munca lui, pînă seara.

Kako su brojna tvoja djela, o Jahve! Sve si to mudro učinio: puna je zemlja stvorenja tvojih.

Cît de multe sînt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune, şi pămîntul este plin de făpturile Tale.

Eno mora, velika i široka, u njemu vrve gmazovi bez broja, životinje male i velike.

Iată marea cea întinsă şi mare: în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare mici şi mari.

Onud prolaze nemani, Levijatan kojeg stvori da se igra u njemu.

Acolo în ea, umblă corăbiile, şi în ea este leviatanul acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.

I sva ova bića željno čekaju da ih nahraniš na vrijeme.

Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme.

Daješ li im, tada sabiru: otvaraš li ruku, nasite se dobrima.

Le -o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mîna, ele se satură de bunătăţile Tale.

Sakriješ li lice svoje, tad se rastuže; ako dah im oduzmeš, ugibaju i opet se u prah vraćaju.

Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărîna lor.

Pošalješ li dah svoj, opet nastaju, i tako obnavljaš lice zemlje.

Îţi trimeţi Tu suflarea: ele sînt zidite, şi înoieşti astfel faţa pămîntului.

Neka dovijeka traje slava Jahvina: nek' se raduje Jahve u djelima svojim!

În veci să ţină slava Domnului! Să Se bucure Domnul de lucrările Lui!

On pogleda zemlju i ona se potrese, dotakne bregove, oni se zadime.

El priveşte pămîntul, şi pămîntul se cutremură; atinge munţii, şi ei fumegă.

Pjevat ću Jahvi dokle god živim, svirat ću Bogu svome dokle god me bude.

Voi cînta Domnului cît voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cît voi fi.

Bilo mu milo pjevanje moje! Ja ću se radovati u Jahvi.

Fie plăcute Lui cuvintele mele! Mă bucur de Domnul.

Nek' zločinci sa zemlje nestanu i bezbožnika nek' više ne bude! Blagoslivljaj Jahvu, dušo moja! Aleluja!

Să piară păcătoşii de pe pămînt, şi cei răi să nu mai fie! Binecuvintează, suflete, pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!