Proverbs 5

Sine moj, čuj moju mudrost, prigni uho mojoj razboritosti

Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,

da sačuvaš oprez, da ti usne zadrže znanje.

ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.

Jer s usana žene preljubnice kaplje med i nepce joj je glađe od ulja,

Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;

ali je ona naposljetku gorka kao pelin, oštra kao dvosjekli mač.

dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.

Njene noge silaze k smrti, a koraci vode u Podzemlje.

Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.

Ona ne pazi na put života, ne mari što su joj staze kolebljive.

Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.

Zato me sada poslušaj, sine, i ne odstupaj od riječi mojih usta.

Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:

Neka je put tvoj daleko od nje i ne približuj se vratima njezine kuće,

depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,

da drugima ne bi dao svoju slavu i okrutnima svoje godine;

ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;

da se ne bi tuđinci nasitili tvoga dobra i da tvoja zaslužba ne ode u tuđu kuću;

ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;

da ne ridaš na koncu kad ti nestane tijela i puti

ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,

i da ne kažeš: "Oh, kako sam mrzio pouku i kako mi je srce preziralo ukor!

şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?

I ne slušah glasa svojih učitelja, niti priklonih uho onima što me poučavahu.

Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?

I umalo ne zapadoh u svako zlo, usred zbora i zajednice!"

Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``

Pij vodu iz svoje nakapnice i onu što teče iz tvoga studenca.

Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.

Moraju li se tvoji izvori razlijevati i tvoji potoci teći ulicama?

Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?

Nego neka oni budu samo tvoji, a ne i tuđinaca koji su uza te.

Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.

Neka je blagoslovljen izvor tvoj i raduj se sa ženom svoje mladosti:

Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

neka ti je kao mila košuta i ljupka gazela, neka te grudi njene opajaju u svako doba, njezina ljubav zatravljuje bez prestanka!

Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!

TÓa zašto bi se, sine moj, zanosio preljubnicom i grlio tuđinki njedra?

Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?

Jer pred Jahvinim su očima čovjekovi putovi i on motri sve njegove staze.

Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.

Opakoga će uhvatiti njegova zloća i sapet će ga užad njegovih grijeha.

Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.

Umrijet će jer nema pouke, propast će zbog svoje goleme gluposti.

El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.