Job 39

Znaš li kako se legu divokoze? Vidje li kako se mlade košute?

Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?

Izbroji li koliko nose mjeseci, znaš li u koje doba se omlade?

Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?

Sagnuvši se, polegu lanad svoju i breme usred pustinje odlažu,

Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.

a kad im porod ojača, poraste, ostave ga i ne vraćaju mu se.

Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.

Tko dade divljem magarcu slobodu i tko to oglav skinu njemu s glave?

Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?

U zavičaj mu dadoh ja pustinju i polja slana da ondje živuje.

I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.

Buci gradova on se podruguje i ne sluša goničevih povika.

El rîde de zarva cetăţilor,

Luta brdima, svojim pašnjacima, u potrazi za zeleni svakakvom.

Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.

Možeš li slugom učinit' bivola, zadržat' ga noć jednu za jaslama?

Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?

Možeš li njega za brazdu prikovat' da ralo vuče po docima tvojim?

Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?

Možeš li se osloniti na njega jer je njegova snaga prevelika i prepustit' mu težak svoj posao?

Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?

Misliš li tebi da će se vratiti i na gumno ti dotjerati žito?

Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?

Krilima svojim noj trepće radosno, iako krila oskudnih i perja.

Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.

On svoja jaja na zemlji ostavlja, povjerava ih pijesku da ih grije,

Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.

ne mareć' što ih zgazit' može noga ili nekakva divlja zvijer zgnječiti.

Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.

S nojićima k'o s tuđima postupa; što mu je trud zaludu, on ne mari.

Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!

Jer Bog je njega lišio pameti, nije mu dao nikakva razbora.

Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.

Ali kada na let krila raširi, tada se ruga konju i konjaniku.

Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.

Zar si ti konja obdario snagom zar si mu ti vrat grivom ukrasio?

Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?

Zar ti činiš da skače k'o skakavac, da u strah svakog nagoni hrzanjem?

Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.

Kopitom zemlju veselo raskapa, neustrašivo srlja na oružje.

Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;

Strahu se ruga, ničeg se ne boji, ni pred mačem uzmaknuti neće.

îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.

Na sapima mu zvekeće tobolac, koplje sijeva i ubojna sulica.

Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,

Bijesan i nestrpljiv guta prostore; kad rog zasvira, tko će ga zadržat':

fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.

na svaki zvuk roga on zarže: Ha! Izdaleka on ljuti boj već njuši, viku bojnu i poklič vojskovođa.

La sunetul trîmbiţei parcă zice: ,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.

Zar po promislu tvojem lijeće soko i prema jugu krila svoja širi?

Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?

Zar se na nalog tvoj diže orao i vrh timora gnijezdo sebi vije?

Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?

Na litici on stanuje i noćÄi, na grebenima vrleti visokih.

El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.

Odatle na plijen netremice vreba, oči njegove vide nadaleko.

De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.

Krvlju se hrane njegovi orlići; gdje je ubijenih, tamo je i on."

Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.