Job 37

Da, od toga i moje srce drhti i s mjesta svoga iskočiti hoće.
La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei.
Čujte, čujte gromor glasa njegova, tutnjavu što mu iz usta izlazi.
Ascultaţi, ascultaţi trăsnetul tunetului Său, bubuitul care iese din gura Lui!
Gle, munja lijeće preko cijelog neba - i sijevne blijesak s kraja na kraj zemlje -
Îl rostogoleşte pe toată întinderea cerurilor, şi fulgerul Lui luminează pînă la marginile pămîntului.
iza nje silan jedan glas se ori: to On gromori glasom veličajnim. Munje mu lete, nitko ih ne priječi, tek što mu je glas jednom odjeknuo.
Apoi se aude un bubuit, tună cu glasul Lui măreţ; şi nu mai opreşte fulgerul, de îndată ce răsună glasul Lui.
Da, Bog gromori glasom veličajnim, djela velebna, neshvatljiva stvara.
Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat; face lucruri mari pe cari noi nu le înţelegem.
Kad snijegu kaže: 'Zasniježi po zemlji!' i pljuskovima: 'Zapljuštite silno!'
El zice zăpezii: ,Cazi pe pămînt!` Zice acelaş lucru ploii, chiar şi celor mai puternice ploi.
svakom čovjeku zapečati ruke da svi njegovo upoznaju djelo.
Pecetluieşte mîna tuturor oamenilor, pentruca toţi să se recunoască de făpturi ale Lui.
U brlog se tad zvijeri sve uvuku i na svojem se šćućure ležaju.
Fiara sălbatică se trage într'o peşteră, şi se culcă în vizuina ei.
S južne se strane podiže oluja, a studen vjetri sjeverni donose.
Vijelia vine dela miazăzi, şi frigul, din vînturile dela miazănoapte.
Već led od daha Božjega nastaje i vodena se kruti površina.
Dumnezeu, prin suflarea Lui, face ghiaţa, şi micşorează locul apelor mari.
I opet vodom puni on oblake, i sijevat' stanu oblaci munjama;
Încarcă norii cu aburi, şi -i risipeşte schinteietori;
kruže posvuda po volji njegovoj, što im naloži, to će izvršiti na licu cijelog kruga zemaljskoga.
mişcarea lor se îndreaptă după planurile Lui, pentru împlinirea a tot ce le porunceşte El pe faţa pămîntului locuit.
Šalje ih - ili da kazni narode, ili da ih milosrđem obdari.
Îi face să pară ca o nuia cu care loveşte pămîntul, sau ca un semn al dragostei Lui.
Poslušaj ovo, Jobe, umiri se i promotri djela Božja čudesna.
Iov, ia aminte la aceste lucruri! Priveşte liniştit minunile lui Dumnezeu!
Znaš li kako Bog njima zapovijeda, kako munju iz oblaka svog pušta?
Ştii cum cîrmuieşte Dumnezeu norii, şi cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
Znaš li o čem vise gore oblaci? Čudesna to su znanja savršenog.
Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a cărui ştiinţă este desăvîrşită?
Kako ti gore od žege haljine u južnom vjetru kad zemlja obamre?
Ştii pentruce ţi se încălzesc veşmintele, cînd se odihneşte pămîntul de vîntul de miazăzi?
Zar si nebesa s njim ti razapeo, čvrsta poput ogledala livenog?
Poţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?
DÓe naputi me što da mu kažemo: zbog tmine se ne snalazimo više.
Arată-ne ce trebuie să -I spunem. Căci sîntem prea neştiutori ca să -I putem vorbi.
Zar ćeš mu reći: 'Hoću govoriti'? Ili na propast vlastitu pristati?
Cine -I va da de veste că Îi voi vorbi? Dar care este omul care-şi doreşte pierderea?
Tko, dakle, može u svjetlost gledati na nebesima što se sja blistavo kada oblake rastjeraju vjetri?
Acum, fireşte, nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor, dar va trece un vînt şi -l va curăţi;
Sa sjevera k'o zlato je bljesnulo: veličanstvom strašnim Bog se odjenu!
dela miază-noapte ne vine aurora, şi ce înfricoşată este măreţia care înconjoară pe Dumnezeu!
Da, Svesilnog doseći ne možemo, neizmjeran je u moći i sudu, velik u pravdi, nikog on ne tlači.
Pe Cel Atotputernic nu -L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frînge.
Zato ljudi svi neka ga se boje! Na mudrost oholu on i ne gleda!"
De aceea oamenii trebuie să se teamă de El; El nu-Şi îndreaptă privirile spre cei ce se cred înţelepţi.``