Job 29

Job nastavi svoju besjedu i reče:

Iov a luat din nou cuvîntul în pilde, şi a zis:

"O, da mi je prošle proživjet' mjesece, dane one kad je Bog nada mnom bdio,

,,Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele cînd mă păzea Dumnezeu,

kad mi je nad glavom njegov sjao žižak a kroz mrak me svjetlo njegovo vodilo,

cînd candela Lui strălucea deasupra capului meu, şi Lumina lui mă călăuzea în întunerec!

kao u dane mojih zrelih jeseni kad s mojim stanom Bog prijateljevaše,

Cum nu sînt ca în zilele puterii mele, cînd Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,

kada uz mene još bijaše Svesilni i moji me okruživahu dječaci,

cînd Cel Atotputernic încă era cu mine, şi cînd copiii mei stăteau în jurul meu;

kada mi se noge u mlijeku kupahu, a potokom ulja ključaše mi kamen!

cînd mi se scăldau paşii în smîntînă, şi stînca vărsa lîngă mine pîraie de untdelemn!

Kada sam na vrata gradska izlazio i svoju stolicu postavljao na trg,

Dacă ieşeam să mă duc la poarta cetăţii, şi dacă îmi pregăteam un scaun în piaţă,

vidjevši me, sklanjali bi se mladići, starci bi ustavši stojeći ostali.

tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea, bătrînii se sculau şi stăteau în picioare.

Razgovor bi prekidali uglednici i usta bi svoja rukom zatvarali.

Mai marii îşi opriau cuvîntările, şi îşi puneau mîna la gură.

Glavarima glas bi sasvim utihnuo, za nepce bi im se zalijepio jezik.

Glasul căpeteniilor tăcea, şi li se lipea limba de cerul gurii.

Tko god me slušao, blaženim me zvao, hvalilo me oko kad bi me vidjelo.

Urechea care mă auzea, mă numea fericit, ochiul care mă vedea mă lăuda.

Jer, izbavljah bijednog kada je kukao i sirotu ostavljenu bez pomoći.

Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, şi pe orfanul lipsit de sprijin.

Na meni bješe blagoslov izgubljenih, srcu udovice ja veselje vraćah.

Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei.

Pravdom se ja kao haljinom odjenuh, nepristranost bje mi plaštem i povezom.

Mă îmbrăcam cu dreptatea şi -i slujeam de îmbrăcăminte, neprihănirea îmi era manta şi turban.

Bjeh oči slijepcu i bjeh noge bogalju,

Orbului îi eram ochi, şi şchiopului picior.

otac ubogima, zastupnik strancima.

Celor nenorociţi le eram tată, şi cercetam pricina celui necunoscut.

Kršio sam zube čovjeku opaku, plijen sam čupao iz njegovih čeljusti.

Rupeam falca celui nedrept, şi -i smulgeam prada din dinţi.

Govorah: 'U svom ću izdahnuti gnijezdu, k'o palma, bezbrojne proživjevši dane.'

Atunci ziceam: ,În cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.

Korijenje se moje sve do vode pruža, na granama mojim odmara se rosa.

Apa va pătrunde în rădăcinile mele, roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.

Pomlađivat će se svagda slava moja i luk će mi se obnavljati u ruci.'

Slava mea va înverzi neîncetat, şi arcul îmi va întineri în mînă.`

Slušali su željno što ću im kazati i šutjeli da od mene savjet čuju.

Oamenii mă ascultau şi aşteptau, tăceau înaintea sfaturilor mele.

Na riječi mi ne bi ništa dometali i besjede su mi daždile po njima.

După cuvîntările mele, niciunul nu răspundea, şi cuvîntul meu era pentru toţi o rouă binefăcătoare.

Za mnom žudjeli su oni k'o za kišom, otvarali usta k'o za pljuskom ljetnim.

Mă aşteptau ca pe ploaie, căscau gura ca după ploaia de primăvară.

Osmijeh moj bijaše njima ohrabrenje; pazili su na vedrinu moga lica.

Cînd li se muia inima, le zîmbeam. şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.

Njima ja sam izabirao putove, kao poglavar ja sam ih predvodio, kao kralj među svojim kad je četama kao onaj koji tješi ojađene.

Îmi plăcea să mă duc la ei, şi mă aşezam în fruntea lor; eram ca un împărat în mijlocul unei oştiri, ca un mîngîietor lîngă nişte întristaţi.