Job 15

Elifaz Temanac progovori tad i reče:

Elifaz din Teman a luat cuvîntul, şi a zis:

"Zar šupljom naukom odgovara mudrac i vjetrom istočnim trbuh napuhuje?

,,Se cade să dea înţeleptul ca răspuns înţelepciune deşartă? Sau să-şi umfle pieptul cu vînt de răsărit?

Zar on sebe brani riječima ispraznim, besjedama koje ničem ne koriste?

Să se apere prin cuvinte cari n'ajută la nimic, şi prin cuvîntări cari nu slujesc la nimic?

Još više ti činiš: ništiš strah od Boga, pred njegovim licem pribranost ukidaš.

Tu nimiceşti chiar şi frica de Dumnezeu, nimiceşti orice simţire de evlavie faţă de Dumnezeu.

Tvoje riječi krivicu tvoju odaju, poslužio si se jezikom lukavih,

Nelegiuirea ta îţi cîrmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.

vlastita te usta osuđuju, ne ja, protiv tebe same ti usne svjedoče.

Nu eu, ci gura ta te osîndeşte, buzele tale mărturisesc împotriva ta.

Zar si prvi čovjek koji se rodio? Zar si na svijet prije bregova došao?

Tu eşti omul care s'a născut întîi? Te-ai născut tu înaintea dealurilor?

Zar si tajne Božje ti prisluškivao i mudrost čitavu za se prisvojio?

Ai fost tu la sfaturile lui Dumnezeu; şi ai sorbit din ele înţelepciune pentru tine?

Što ti znadeš, a da i mi ne znamo, što ti razumiješ, a da to ne shvaćamo?

Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi? Ce cunoştinţă ai tu pe care să n'o avem şi noi?

Ima među nama i sijedih i starih kojima je više ljeta no tvom ocu.

Între noi sînt peri albi, bătrîni, oameni mai înziliţi decît tatăl tău.

Zar su ti utjehe Božje premalene i blage riječi upućene tebi?

Puţin lucru sînt mîngîierile lui Dumnezeu pentru tine, şi cuvintele cari-ţi vorbesc atît de blînd?...

Što te srce tvoje tako slijepo goni i što tako divlje prevrćeš očima

Încotro te trage inima, şi ce înseamnă această privire ţintă a ochilor tăi?

kad proti Bogu jarost svoju okrećeš, a iz usta takve riječi ti izlaze!

Ce! împotriva lui Dumnezeu îţi îndrepţi tu mînia, şi-ţi ies din gură cuvinte ca acestea?

Što je čovjek da bi čist mogao biti? Zar je itko rođen od žene pravedan?

,Ce este omul, ca să fie curat? Şi poate cel născut din femeie să fie fără prihană?

Gle, ni u svece se On ne pouzdava, oku njegovu ni nebesa čista nisu,

Dacă n'are încredere Dumnezeu nici în sfinţii Săi, dacă nici cerurile nu sînt curate înaintea Lui,

a kamoli to biće gadno i buntovno, čovjek što k'o vodu pije opačinu!

cu cît mai puţin fiinţa urîcioasă şi stricată-omul, care bea nelegiuirea ca apa!

Mene sad poslušaj, poučit' te hoću, što god sam vidjeh, ispričat' ti želim,

Vreau să te învăţ, ascultă-mă! Voi istorisi ce am văzut,

i ono što naučavahu mudraci ne tajeć' što su primili od pređa

ce au arătat înţelepţii, ce au descoperit ei, auzind dela părinţii lor,

kojima je zemlja ova bila dana kamo tuđin nije nikada stupio.

cărora singuri li se dăduse ţara, şi printre cari nici un străin nu venise încă.

Zlikovac se muči cijelog svoga vijeka, nasilniku već su ljeta odbrojena.

,Omul cel rău îşi duce în nelinişte toate zilele vieţii, toţi anii de cari are parte cel nelegiuit.

Krik strave svagda mu u ušima ječi, dok miruje, na njeg baca se razbojnik.

Ţipete de spaimă răsună la urechile lui: În mijlocul fericirii lui, pustiitorul se va arunca asupra lui.

Ne nada se da će izbjeći tminama i znade dobro da je maču namijenjen,

El nu trage nădejde să scape de întunerec, vede sabia care -l ameninţă;

strvinaru da je kao plijen obećan. On znade da mu se dan propasti bliži.

aleargă încoace şi încolo să caute pîne, ştie că -l aşteaptă ziua întunerecului.

Nemir i tjeskoba na njeg navaljuju, k'o kralj spreman na boj na nj se obaraju.

Necazul şi neliniştea îl înspăimîntă, şi se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă.

On je protiv Boga podizao ruku, usuđivao se prkosit' Svesilnom

Căci a ridicat mîna împotriva lui Dumnezeu, s'a împotrivit Celui Atot Puternic,

Ohola je čela na njega srljao, iza štita debela dobro zaklonjen.

şi a avut îndrăzneala să se năpustească asupra Lui cu partea cea mai tare a scuturilor lui.

Lice mu bijaše obloženo salom a bokovi pretilinom otežali.

Avea faţa acoperită cu grăsime, coapsele încărcate cu osînză,

Razrušene je zaposjeo gradove i kućišta nastanio napuštena. Srušit će se ono što za sebe sazda;

şi locuia în cetăţi nimicite, în case părăsite, sortite să fie dărîmate.

cvasti mu neće, već rasuti se blago, sjena mu se neće po zemlji širiti.

Nu se va mai îmbogăţi, averea nu -i va creşte, şi avuţia nu se va mai întinde pe pămînt.

On se tami više izmaknuti neće, opržit će oganj njegove mladice, u dahu plamenih usta nestat će ga.

Nu va putea ieşi din întunerec, flacăra îi va arde mlădiţele, şi Dumnezeu îl va pierde cu suflarea gurii Lui.

U taštinu svoju neka se ne uzda, jer će mu ispraznost biti svom nagradom.

Dacă se încrede în rău, se înşeală, căci răul îi va fi răsplata.

Prije vremena će svenut' mu mladice, grane mu se nikad neće zazelenjet'.

Ea va veni înainte de capătul zilelor lui, şi ramura lui nu va mai înverzi.

Kao loza, grozd će stresat' svoj nezreo, poput masline pobacit će cvatove.

Va fi ca o viţă despoiată de roadele ei încă verzi, ca un măslin ale cărui flori au căzut.

Da, bezbožničko je jalovo koljeno, i vatra proždire šator podmitljivca.

Căci casa celui nelegiuit va ajunge stearpă, şi cortul omului stricat îl va mînca focul.

Koji zlom zanesu, rađaju nesreću i prijevaru nose u utrobi svojoj."

El zămisleşte răul şi naşte răul: în sînul lui coace roade cari -l înşeală.```