Job 10

Kad mi je duši život omrznuo, nek' mi tužaljka poteče slobodno, zborit ću u gorčini duše svoje.

M'am desgustat de viaţă! Voi da drum slobod plîngerii mele, voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.

Reću ću Bogu: Nemoj me osudit! Kaži mi zašto se na me obaraš.

Eu zic lui Dumnezeu: ,Nu mă osîndi! Arată-mi pentru ce Te cerţi cu mine!

TÓa što od toga imaš da me tlačiš, da djelo ruku svojih zabacuješ, da pomažeš namjerama opakih?

Îţi place să chinuieşti, să dispreţuieşti făptura mînilor Tale, în timp ce faci să-Ţi strălucească bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Jesu li u tebe oči tjelesne? Zar ti vidiš kao što čovjek vidi?

Oare ai ochi de carne, sau vezi cum vede un om?

Zar su ti dani k'o dani smrtnika a kao ljudski vijek tvoje godine?

Zilele Tale sînt ca zilele omului, şi anii Tăi ca anii lui,

Zbog čega krivnju moju istražuješ i grijehe moje hoćeš razotkriti,

ca să cercetezi fărădelegea mea şi să cauţi păcatul meu,

kad znadeš dobro da sam nedužan, da ruci tvojoj izmaknut ne mogu?

cînd ştii bine că nu sînt vinovat, şi că nimeni nu mă poate scăpa din mîna Ta?

Tvoje me ruke sazdaše, stvoriše, zašto da me sada opet raščiniš!

Mînile Tale m'au făcut şi m'au zidit, ele m'au întocmit în întregime... Şi Tu să mă nimiceşti!

Sjeti se, k'o glinu si me sazdao i u prah ćeš me ponovo vratiti.

Adu-Ţi aminte că Tu m'ai lucrat ca lutul; şi vrei din nou să mă prefaci în ţărînă?

Nisi li mene k'o mlijeko ulio i učinio da se k'o sir zgrušam?

Nu m'ai muls ca laptele?

Kožom si me i mesom odjenuo, kostima si me spleo i žilama.

M'ai îmbrăcat cu piele şi carne, m'ai ţesut cu oase şi vine;

S milošću si mi život darovao, brižljivo si nad mojim bdio dahom.

mi-ai dat bunăvoinţa Ta şi viaţa, m'ai păstrat cu suflarea prin îngrijirile şi paza Ta.

Al' u svom srcu ovo si sakrio, znam da je tvoja to bila namjera:

Iată totuş ce ascundeai în inima Ta, iată, ştiu acum, ce aveai de gînd:

da paziš budno hoću li zgriješiti i da mi grijeh ne prođe nekažnjeno.

că, dacă păcătuiesc, să mă pîndeşti, şi să nu-mi ierţi fărădelegea.

Ako sam grešan, onda teško meni, ako li sam prav, glavu ne smijem dići - shrvan sramotom, nesrećom napojen!

Dacă sînt vinovat, vai de mine! Dacă sînt nevinovat, nu îndrăznesc să-mi ridic capul, sătul de ruşine şi cufundat în ticăloşia mea.

Ispravim li se, k'o lav me nagoniš, snagu svoju okušavaš na meni,

Şi dacă îndrăznesc să -l ridic, mă urmăreşti ca un leu, mă loveşti cu lucruri de mirat,

optužbe nove na mene podižeš, jarošću većom na mene usplamtiš i sa svježim se četama obaraš.

Îmi pui înainte noi martori împotrivă, Îţi creşte mînia împotriva mea, şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri.

Iz utrobe što si me izvukao? O, što ne umrijeh: vidjeli me ne bi,

Pentruce m'ai scos din pîntecele mamei mele? O, de aş fi murit, şi ochiul să nu mă fi văzut!

bio bih k'o da me ni bilo nije, iz utrobe u grob bi me stavili.

Aş fi ca şi cum n'aş fi fost, şi din pîntecele mamei mele aş fi trecut în mormînt!

Mog su života dani tako kratki! Pusti me da se još malo veselim

Nu sînt zilele mele destul de puţine? Să mă lase dar, să plece dela mine, şi să răsuflu puţin,

prije nego ću na put bez povratka, u zemlju tame, zemlju sjene smrtne,

înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc,

u zemlju tmine guste i meteža, gdje je svjetlost slična noći najcrnjoj."

în ţara întunerecului şi a umbrei morţii, în ţara negurii adînci, unde domneşte umbra morţii şi neorînduiala, şi unde lumina este ca întunerecul!``