Psalms 49

(По слав. 48) За първия певец. Псалм на Кореевите синове. Чуйте това, всички народи; дайте ухо, всички жители на света,
(Către mai marele cîntăreţilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultaţi lucrul acesta, toate popoarele, luaţi aminte, toţi locuitorii lumii:
както нископоставени, така и високопоставени, богати и бедни заедно!
mici şi mari, bogaţi şi săraci!
Устата ми ще говори мъдрост и размишлението на сърцето ми — разбиране.
Gura mea va vorbi cuvinte înţelepte, şi inima mea are gînduri pline de judecată.
Ще приклоня ухото си към притча, ще изложа гатанката си на арфа.
Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sînt însuflate, îmi încep cîntarea în sunetul arfei.
Защо да се боя в дни на бедствие, когато ме обкръжи беззаконието на тези, които са по петите ми,
Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, cînd mă înconjoară nelegiuirea protivnicilor mei?
които се уповават на имота си и се хвалят с изобилието на богатството си!
Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
Никой не може по никакъв начин да изкупи брат си, нито да даде на Бога откуп за него —
Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
защото скъпо е изкупването на душите им и човек трябва да престане завинаги да се опитва —
Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
за да живее вечно и да не види изтление.
Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormîntul.
Защото вижда, че мъдрите умират, и безумният, и неразумният заедно погиват, и оставят имота си на други.
Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
Тайната им мисъл е, че домовете им ще стоят вечно и жилищата им — от поколение във поколение; наричат с имената си земите си.
Ei îşi închipuiesc că vecinice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
Но човекът, който е на почит, не остава; той е като животните, които се изтребват.
Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
Това е пътят на безумните; а идващите след тях одобряват думите им. (Села.)
Iată ce soartă au ei, cei plini de atîta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -
Като овце ще бъдат сложени в Шеол, ще ги пасе смъртта и праведните ще владеят над тях на сутринта. Силата им ще пояде Шеол, далеч от жилището им.
Sînt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curînd oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţa, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
Но Бог ще изкупи душата ми от силата на Шеол, защото ще ме приеме. (Села.)
Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -
Не се бой, когато забогатее човек, когато се умножи славата на дома му,
Nu te teme cînd se îmbogăţeşte cineva, şi cînd i se înmulţesc vistieriile casei;
защото, когато умре, няма да вземе със себе си нищо, славата му няма да слезе след него.
căci nu ia nimic cu el cînd moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
Макар че докато живее, той благославя душата си — защото хората те хвалят, когато правиш добро на себе си —
Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
пак ще отиде при поколението на бащите си, те няма да видят светлина навеки.
căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
Човек, който е на почит, а няма разбиране, е като животните, които се изтребват.
Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.