Psalms 130

(По слав. 129) Песен на изкачванията. От дълбините виках към Теб, ГОСПОДИ.

(O cîntare a treptelor.) Din fundul adîncului, Te chem, Doamne!

Господи, чуй гласа ми! Нека ушите Ти бъдат внимателни към гласа на молбите ми!

Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele!

Ако Ти, ГОСПОДИ, помниш греховете, то кой, Господи, ще устои?

Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?

Но при Теб има прошка, за да Ти се боят.

Dar la Tine este iertare, ca să fii temut.

Чакам ГОСПОДА; душата ми чака и на словото Му се уповавам.

Eu nădăjduiesc în Domnul, sufletul meu nădăjduieşte, şi aştept făgăduinţa Lui.

Душата ми чака Господа повече от стражите — зората, повече от стражите — зората.

Sufletul meu aşteaptă pe Domnul, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa, da, mai mult decît aşteaptă străjerii dimineaţa.

Израилю, уповай се на ГОСПОДА, защото при ГОСПОДА е милостта и велико е у Него изкуплението.

Israele, pune-ţi nădejdea în Domnul, căci la Domnul este îndurarea, şi la El este belşug de răscumpărare!

И Той ще изкупи Израил от всичките му беззакония.

El va răscumpăra pe Israel din toate nelegiuirile lui.