Lamentations 3

Аз съм човекът, който видя скръб от тоягата на Неговата ярост.

Eu sînt omul care a văzut suferinţa supt nuiaua urgiei Lui.

Мен Той води и отведе в тъмнина, а не в светлина.

El m'a dus, m'a mînat în întunerec, şi nu în lumină.

Само против мен обръща непрекъснато ръката Си цял ден.

Numai împotriva mea îşi întinde şi îşi întoarce mîna, toată ziua.

Състари плътта ми и кожата ми, строши костите ми.

Mi -a prăpădit carnea şi pielea, şi mi -a zdrobit oasele.

Загради ме и ме обкръжи с горчивина и мъка.

A făcut zid împrejurul meu, şi m'a înconjurat cu otravă şi durere.

Сложи ме да живея в тъмнина като отдавна умрелите.

Mă aşează în întunerec, ca pe cei morţi pentru totdeauna.

Обгради ме и не мога да изляза, утежни бронзовите ми окови.

M'a înconjurat cu un zid, ca să nu ies; m'a pus în lanţuri grele.

Също и когато викам и ридая, спира молитвата ми.

Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.

Прегради пътищата ми с дялани камъни, изкриви пътеките ми.

Mi -a astupat calea cu pietre cioplite, şi mi -a strîmbat cărările.

Стана ми като мечка в засада, като лъв в скришни места.

Mă pîndeşte ca un urs şi ca un leu într'un loc ascuns.

Отби настрана пътищата ми и ме разкъса, опустоши ме.

Mi -a abătut căile, şi apoi s'a aruncat pe mine, şi m'a pustiit.

Опъна лъка Си и ме постави като прицел на стрела.

Şi -a încordat arcul, şi m'a pus ţintă săgeţii Lui.

Заби в бъбреците ми стрелите на колчана Си.

În rărunchi mi -a înfipt săgeţile din tolba Lui.

Станах за присмех на целия си народ и за тяхна подигравателна песен цял ден.

Am ajuns de rîsul poporului meu, şi toată ziua sînt pus în cîntece de batjocură de ei.

Насити ме с горчивини, напи ме с пелин.

M'a săturat de amărăciune, m'a îmbătat cu pelin.

Строши зъбите ми с кремък, стъпка ме в праха.

Mi -a sfărîmat dinţii cu pietre, m'a acoperit cu cenuşă.

Отблъснал си душата ми от мира, забравих благоденствието.

Mi-ai luat pacea, şi nu mai cunosc fericirea.

И казах: Погина силата ми и надеждата ми в ГОСПОДА.

Şi am zis: ,,S'a dus puterea mea de viaţă, şi nu mai am nici o nădejde în Domnul.``

Спомни си скръбта ми и скитането ми, пелина и жлъчката!

,,Gîndeşte-Te la necazul şi suferinţa mea, la pelin şi la otravă!``

Душата ми ги помни непрестанно и се е смирила в мен.

Cînd îşi aduce aminte sufletul meu de ele, este mîhnit în mine.

Това ще влагам в сърцето си, затова ще се надявам:

Iată ce mai gîndesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde:

Заради милостите на ГОСПОДА ние не се довършихме, защото милосърдията Му не свършват.

Bunătăţile Domnului nu s'au sfîrşit, îndurările Lui nu sînt la capăt,

Те се подновяват всяка сутрин, голяма е Твоята вярност.

ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atît de mare!

Моят дял е ГОСПОД, казва душата ми, затова ще се надявам на Него.

,,Domnul este partea mea de moştenire,`` zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.

Добър е ГОСПОД към тези, които Го чакат, към душата, която Го търси.

Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care -L caută.

Добро е тихо да се очаква спасението от ГОСПОДА.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.

Добро е за човека да носи ярем в младостта си.

Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţa lui.

Нека седи насаме и мълчи, когато Господ му го е наложил.

Să stea singur şi să tacă, pentrucă Domnul i l -a pus pe grumaz;

Нека сложи устата си в пръстта — може би има надежда.

să-şi umple gura cu ţărînă, şi să nu-şi peardă nădejdea;

Нека подаде бузата си на онзи, който го бие, нека се насити с позор.

să dea obrazul celui ce -l loveşte, şi să se sature de ocări.

Защото Господ не отхвърля завинаги,

Căci Domnul nu leapădă pentru totdeauna.

а като е наскърбил, пак се смилява според многото Си милости.

Ci, cînd mîhneşte pe cineva, Se îndură iarăş de el, după îndurarea Lui cea mare:

Защото не от сърце Той наскърбява и огорчава човешките синове.

căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mîhneşte bucuros pe copiii oamenilor.

Да се тъпчат под крака всички затворници на земята,

Cînd se calcă în picioarele toţi prinşii de război ai unei ţări,

да се изкривява съдът на човека пред лицето на Всевишния,

cînd se calcă dreptatea omenească în faţa Celui Prea Înalt,

да се онеправдава човек в делото му — ГОСПОД няма ли да види?

cînd este nedreptăţit un om în pricina lui, nu vede Domnul?

Кой е този, който каза и се изпълни, без да е заповядал ГОСПОД?

Cine a spus şi s'a întîmplat ceva fără porunca Domnului?

Не излизат ли от устата на Всевишния и злото, и доброто?

Nu iese din gura Celui Prea Înalt răul şi binele?

Защо се оплаква жив човек, и мъж за греховете си?

De ce să se plîngă omul cît trăieşte? Ficare să se plîngă mai bine de păcatele lui!

Нека изследваме и изпитаме пътищата си и нека се върнем при ГОСПОДА!

Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm, şi să ne întoarcem la Domnul.

Нека издигнем сърцата си и ръцете си към Бога в небесата!

Să ne înălţăm şi inimile cu mînile spre Dumnezeu din cer, zicînd:

Ние съгрешихме и отстъпихме и Ти не ни прости.

,,Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!``

Обви се с гняв и ни преследва, убива ни, без да ни пожалиш.

În mînia Ta, Te-ai ascuns, şi ne-ai urmărit, ai ucis fără milă.

Обви се с облак, за да не проникне молитва.

Te-ai învăluit într'un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră.

Помия и измет ни направи сред народите.

Ne-ai făcut de batjocură şi de ocară printre popoare.

Всичките ни врагове раззинаха устата си против нас.

Toţi vrăjmaşii noştri deschid gura împotriva noastră.

Ужас и яма ни сполетяха, опустошение и разрушение.

De groază şi de groapă am avut parte, de prăpăd şi pustiire.

Водни потоци лее окото ми заради разрушението на дъщерята на народа ми.

Şivoaie de apă îmi curg din ochi din pricina prăpădului fiicei poporului meu.

Окото ми пролива сълзи и не престава, защото няма отдих,

Mi se topeşte ochiul în lacrămi, necurmat şi fără răgaz,

докато ГОСПОД не се наведе и не погледне от небесата.

pînăce Domnul va privi din cer şi va vedea.

Окото ми наскърбява душата ми заради всичките дъщери на града ми.

Mă doare ochiul de plîns pentru toate fiicele cetăţii mele.

Постоянно ме гонят като птичка враговете ми без причина.

Cei ce mă urăsc fără temei, m'au gonit ca pe o pasăre.

Отсякоха живота ми в рова и хвърлиха камък върху мен.

Voiau să-mi nimicească viaţa într'o groapă, şi au aruncat cu pietre în mine.

Водите стигнаха над главата ми, казах: Отсечен съм!

Mi-au năvălit apele peste cap şi ziceam: ,,Sînt perdut!``

Призовах Името Ти, ГОСПОДИ, от най-дълбокия ров.

Dar am chemat Numele Tău, Doamne, din fundul gropii.

Ти чу гласа ми; не крий ухото Си от въздишките ми, от вика ми!

Tu mi-ai auzit glasul: ,,Nu-Ţi astupa urechea la suspinurile şi strigătele mele.``

Ти се приближи в деня, когато Те призовах. Каза: Не бой се.

În ziua cînd Te-am chemat, Te-ai apropiat, şi ai zis: ,,Nu te teme!``

Ти защити, Господи, делото на душата ми, изкупи живота ми.

Doamne, Tu ai apărat pricina sufletului meu, mi-ai răscumpărat viaţa!

Ти видя, ГОСПОДИ, онеправдаването ми, отсъди правото ми!

Doamne, ai văzut apăsarea mea: fă-mi dreptate.

Ти видя цялото им отмъщение, всичките им замисли за мен.

Ai văzut toate răzbunările lor, toate uneltirile lor împotriva mea.

Ти чу хулите им, ГОСПОДИ, всичките им замисли против мен,

Doamne, le-ai auzit ocările, toate uneltirile împotriva mea,

говоренето на тези, които се надигнаха против мен, и хитрините им цял ден.

cuvîntările protivnicilor mei, şi planurile pe cari le urzeau în fiecare zi împotriva mea.

Виж сядането им и ставането им — аз съм им подигравателна песен.

Uită-Te cînd stau ei jos sau cînd se scoală. Eu sînt cîntecul lor de batjocură.

Върни им, ГОСПОДИ, отплата според делата на ръцете им!

Răsplăteşte-le, Doamne, după faptele mînilor lor!

Дай им слепота на сърцето, Твоето проклятие да ги постигне!

Împetreşte-le inima, şi aruncă blestemul Tău împotriva lor!

Преследвай ги с гняв и ги изтреби изпод небесата ГОСПОДНИ!

Urmăreşte -i, în mînia Ta, şi şterge -i de supt ceruri, Doamne!``