Job 16

Тогава Йов отговори и каза:

Iov a luat cuvîntul şi a zis:

Много такива съм слушал; окаяни утешители сте всички вие!

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toţi sînteţi nişte mîngîietori supărăcioşi.

Имат ли край вятърничавите думи? Или какво те подбужда да отговаряш?

Cînd se vor sfîrşi aceste vorbe în vînt? Şi pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Аз също можех да говоря като вас, да бе душата ви на мястото на моята душа. Можех думи против вас да трупам и глава да клатя срещу вас.

Ca voi aş vorbi eu, de aţi fi în locul meu? V'aş copleşi cu vorbe, aş da din cap la voi,

Аз бих ви укрепил с устата си и утехата на устните ми би донесла облекчение.

v'aş mîngîia cu gura, şi aş mişca din buze ca să vă uşurez durerea?

Ако говоря, болката ми не олеква, ако мълча, какво ме облекчава?

Dacă vorbesc, durerea nu mi s'alină, iar dacă tac, cu ce se micşorează?

Но Той сега ме изтощи. Ти цялото ми домочадие опустоши.

Dar acum, vai! El m'a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

Сграбчил си ме и това е за свидетелство; мършавостта ми се изправя против мен и свидетелства в лицето ми.

M'ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică şi mă învinuie în faţă.

Гневът Му ме разкъсва и преследва, със зъби скърца против мен, като противник остри против мен очите си.

Mă sfîşie şi mă urmăreşte în mînia Lui, scrîşneşte din dinţi împotriva mea, mă loveşte şi mă străpunge cu privirea Lui.

Отварят против мен устата си, по бузата ме удрят със презрение и против мен събират се.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc şi mă bat peste obraji, se învierşunează cu toţii după mine.

Бог ме предава на неправедния, в ръцете на безбожните ме хвърля.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiţi, şi mă aruncă în mînile celor răi.

Бях в покой — Той ме разтърси, за врата ме хвана и разби ме, за Свой прицел ме постави.

Eram liniştit, şi m'a scuturat, m'a apucat de ceafă şi m'a zdrobit, a tras asupra mea ca într'o ţintă.

Стрелците Му ме обикалят — пронизва без пощада бъбреците ми, излива жлъчката ми на земята.

Săgeţile Lui mă înconjură de toate părţile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

Разцепва ме със пролом върху пролом, връх мен се спуска като великан.

mă frînge bucăţi, bucăţi, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Върху кожата си вретище уших и рога си в пръстта окалях.

Mi-am cusut un sac pe piele, şi mi-am prăvălit capul în ţărînă.

Лицето ми от плач подпухна и смъртна сянка е върху клепачите ми,

Plînsul mi -a înroşit faţa; şi umbra morţii este pe pleoapele mele.

макар в ръцете ми насилие да няма и да е чиста моята молитва.

Totuş n'am făcut nicio nelegiuire, şi rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

О, земьо, не покривай ти кръвта ми и нека няма място за вика ми!

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, şi vaietele mele să n'aibă margine!

Ето, и сега свидетелят ми е в небето и този, що свидетелства за мен — във висините.

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Приятелите ми ми се присмиват. Окото ми рони сълзи към Бога,

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

за да защити правото на човек пред Бога и на човешки син — пред ближния му.

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, şi fiului omului împotriva prietenilor lui.

Защото преброените години отминават и аз ще отида на път, от който няма да се върна.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrşit, şi mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.